– Fragment –
Dragostea m-a parasit la 12 ani
— …si m-a luat una din clasa de la mine, zice Bebita, ca hai ca-ti fac eu vrajeala.
— Asta era misto, de la tine din clasa?
— Da, e draguta, dar suntem prieteni doar.
Au intrat toti in casa de vreo ora, sa zic. Stam intinsi in iarba pe teren, eu pe burta si Bebita cu capul pe minge, cu fata spre blocuri. E intuneric, doar strada se vede, mai departe, luminata de la felinare, aici unde stam noi e bezna. S-a facut racoare putin si din iarba se aud greierii. Ma ciupeste un tantar si-mi dau cu palma pe pulpa goala. Ma intorc sa ma uit la Bebita, dar nu-l vad, ii vad doar picioarele lungi si albe, pline de bube.
— Si unde statea?
— Pai, nu stii – ca nu era aici la noi, era la taica-miu.
— A.
Bebita sta aici, la bunici, ca si mine, doar ca eu stau cat e vacanta si el aici locuieste.
— Si a mers?
— Stai sa vezi. S-a dus asta la ea la usa si pe urma a coborat doar Iulia.
— Fata?
— Da, si a venit la mine… Eu stateam pe banca, ca aveau o banca la scara, si a venit la mine si m-a intrebat…
— …tu esti fata sau baiat?
— Da-te-n pula mea, face si-mi arunca mingea-n cap.
Dupa care se duce dupa ea.
Cand se intoarce nu mai vrea sa povesteasca.
Am mai stat o vreme intinsi in iarba, uitandu-ne la blocurile mici, de patru etaje, negre, cu luminile aprinse departe, ciupiti de tantari, transpirati. Dupa care din scara de la mine a iesit un barbat si s-a oprit sub felinar sa-si aprinda o tigara. Era in pantalonii de pijama si-n maieu. Era bunica-miu, iesise iar sa ma caute si sa ma bage-n casa.
I-am facut semn lui Bebita sa taca si ne-am lasat capul jos. Am stat o vreme asa, dupa care mi-am ridicat capul si nu l-am mai vazut.
— Nu mai e, am zis si ne-am ridicat sa mergem in casa.
Pe drum, Bebita a inceput sa bata mingea, dar i-am facut semn s-o ia in mana. La marginea terenului am dat noroc si ne-am despartit pentru ca el statea in blocul de langa. M-am uitat dupa bunica-miu sa vad daca nu-i pe Castranova, dupa care am fugit repede in casa. Bunica-mea a inceput sa tipe de cand am deschis usa, nici macar nu stia daca-s eu sau bunica-miu. Era Dallas la televizor. M-am dus sa ma spal, am mancat si m-am bagat in camera.
In seara aia de vara de acum multi ani n-am avut chef sa citesc nimic, ma ambalase discutia cu Bebita, amintirile de fapt, pentru ca ne rememoram prietenele pe care le avuseseram pana atunci. Ale mele erau din Crangasi, de unde stateam cu parintii, sau de la scoala, din Stefan cel Mare, si ale lui de la taica-su, din Timpuri Noi, unde se mai ducea din cand in cand. Nici una nu era de la noi, din Militari, de pe Apusului sau de undeva din Militari, asa se intamplasera lucrurile. Dar, oricum, bine ca erau foarte multe. Am stat asa, treaz, cred ca vreo doua ore, doua ore pline de jale, in care mi-am amintit de cantece de-ale formatiei Azur pe care le ascultau ai mei prin casa si la restaurant, le-am fredonat in gand cuprins de o stare de rau, simtind ca lesin, cu un gol in stomac si cu pieptul umflat ca un burduf de o lingoare, o stare de jale si de nefericire cosmica, atavica, ce ma topea cu totul.
In vara aia le iubeam pe toate fetele de la bloc in afara de doua surori care erau totusi mult prea urate.
A doua zi m-am trezit putin mai greu din vise ciudate, de dragoste. Am ramas putin in pat, m-am mai intins, m-am miorlait. Am mancat repede si i-am zis la bunica-mea sa-mi dea tricoul alb (aveam o chestie cu alb in vara aia) si blugii.
— Doamne, ca ma omoara, a inceput bunica-mea sa urle privind inspre rasarit, cred, unde se intalnea peretele cu tavanul.
Si pe urma ca ce blugi vreau pe caldura asta am innebunit si sa mai stau prin casa ca nu-i nimeni afara, pana la urma mi-am luat tricou si pantaloni scurti. M-am oprit la oglinda sa ma pieptan si mi-am lasat parul pe frunte sa vad cum imi sta.
— Ia uite-l, se tapeaza, se uita bunica-mea din sufragerie, sprijinita in teul de rufe.
Mi s-a facut rusine.
— Ia mai da-te-n cacat de babeta proasta! i-am zis si am fugit pe usa.
Nu era nimeni afara, intr-adevar, dar nici in casa nu mai puteam sa stau asa de chinuit. Am zis ca sa ma duc sa strig la Bebita, dar am vazut-o pe bunica-mea in balcon ca intinde rufe si n-am mai strigat. Am ocolit blocul pe partea cealalta si am intrat in gradina mare din spate. Asezate pe pamantul umbrit, cu pete de soare, stateau Catalina si Depeche. Erau imbracate cu blugi. M-am bagat repede sub un balcon de la parter, al lui Cristofor. I-am luat espadrilele si i le-am aruncat la subsol prin gura de aerisire de langa mine, da-l in pula mea de mos dement. Dupa care am luat o pietricica si i-am aruncat-o in cap lui Depeche. S-a uitat in sus, dar nu s-a intors. Am mai aruncat una si atunci s-a intors, m-a vazut si am iesit si eu de sub balcon.
— Ce glume proaste, Ionut, mi-a zis si s-a ridicat sa vina sa ma chinuie, dar atunci s-a intors si Catalina si am vazut ce avea in mana, jurnalul meu.
Mi-am dat seama ce faceau si, cuprins de furia lui Ahile, am ocolit-o scurt pe Depeche, m-am repezit la Catalina si i l-am smuls din mana, dupa care i-am dat cu el in cap. M-am dus la leagane.
Ii dadusem jurnalul cu trei zile in urma, dupa ce rupsesem o pagina pe care desenasem mai demult doi oameni, un barbat si o femeie, care se fut. I-l dadusem pentru ca pe 23 august 19.. scriam:
In seara asta am jucat patratica si am castigat destul de mult. Mai tarziu a iesit si Catalina. Avea parul prins in coada, ii sta foarte bine asa. Cred ca incep sa ma indragostesc.
Am stat un timp pe leagan si la un moment dat am vazut-o pe Depeche iesind din gradina pe la ghena de gunoi si indreptandu-se spre mine. Eram nervos.
— Putem vorbi? m-a intrebat cand a ajuns mai aproape.
— Despre ce?
— Despre tine si Cata.
— Da-o-n pula mea de curva patentata, am zis si, sarind din leagan, am dat de nervi cu piciorul in bara de sustinere.
Depeche a facut doi pasi in spate, ducandu-si mainile la piept.
— Dar sa stii ca nu faceam nimic rau, ne uitam si noi…
— Auzi, eu i l-am dat ei, nu tie, da?
— Si ce-i asa de rau in asta?
— Auzi, vezi asta? si i-am aratat caietul. Stii ce fac cu el?
Si l-am aruncat sa nu-l mai vad, departe, in gradina la doamna Vasilescu de pe Apele Vii, strada paralela cu Castranova, marginita de case cu gradini mari.
— Nu trebuia sa-l arunci, Ionut, mi-a zis Depeche si s-a uitat in ochii mei.
— Poate nu ma intereseaza!
— Poate ca nici pe noi nu ne intereseaza, mi-a mai aruncat peste umar si s-a dus.
M-am dus si eu sa strig la Bebita, dar iesea deja din scara batand mingea.
— Salut, mi-a zis muscand dintr-o piersica si lasand sucul sa i se prelinga pana pe tricoul murdar.
— Salut.
— Te-ai certat cu Depeche?
— Nu.
— Pai, am vazut-o ca pleca si parea cam nervoasa, ca m-a injurat.
— Nu cu ea m-am certat, cu Catalina.
— De ce?
— I-a aratat si lui Depeche jurnalul.
— Ce curva patentata!
— Da, am zis, dupa care am dat tare-n mingea pe care o tinea sub talpa si am inceput sa fac curse nebune pe tot terenul, apoi m-am indreptat cu ea spre poarta strigand „Ionut Chiva la balon, trece lejer de un adversar, ce sprint, doamnelor si domnilor, ce detenta, iata-l atacat de doi dintre jucatorii echipei adverse, trece rapid printre ei… suteaaazaa si… baaaaraaaaa! E incredibil ce se intampla, doamnelor si domnilor!“.
Ne-am asezat la leagane. Eram suparat inca. Pe strada trecea
Petronela, se ducea sa ia sifoane.
— Fluturas, am strigat si eu, si Bebita, fluturas!
— Ce pula mea vreti? s-a intors spre noi, urata ca moartea.
— Nu cu tine, molia dreacu’! i-am strigat amandoi si s-a dus in treaba ei injurandu-ne.
Au iesit pe rand si Ciomag, Adi, Fratii-Caramida si Petrica. L-am bagat pe unul dintre frati in poarta si am dat drumu’ la un La Malai, eu cu Ciomag si Bebita cu Petrica, pentru ca eu eram mereu fair-play si-mi alegeam omul slab, ca-mi si placeau provocarile. I-am zis la celalalt frate cand a inceput sa faca scandal sa-si caute om si atunci facem echipe de trei si joaca si el. Pana la urma, cand a vazut ca incepem, s-a oprit din plans si s-a dus incet, scarpinandu-se in fund, sa-si caute om.
Mai tarziu au iesit si Sfera, pardon, Flavi cu aia mari si am jucat fotbal, la care am castigat. Eu am jucat cu Bebita, Sfe… Flavi, Ciomag, Ita si Balalau, pardon, Alex. Fetele faceau ture de bloc, am tras tare, Petrica a respins in extremis si mingea s-a dus de a lovit-o-n fata pe Diana, care m-a injurat de mama. M-am dus la ea, i-am zis ca Petrica a dat si nu eu si ca, daca ma mai injura, ii fut una-n dinti de nu se vede, dupa care i-am dat una dupa ceafa si m-am intors pe teren. Diana era una din surorile alea doua atat de urate cat sa nu-mi placa nici macar mie in vara aia dementa.
AUTORUL
» nascut 1978
» facut liceu arhitectura
» facut facultate litere
» publicat roman picar interesant 69 (2004, Editura Polirom)
» lucrat corector la ziar, ziarist, traducator, corector
» plecat decembrie 2009
» publicat volum poezii cronologic interesant institutia moarta a postei (2011, Editura Casa de Pariuri Literare)
» placut animalele, ciinii
» placut tari terminale, Belgia
» prietenii balmajesc despre el lucruri intortocheate, de neinteles, ca e geniu crud si nostalgic, ca umbla mai mult prin padure si a fost pe rand micul Burroughs, micul Faulkner si micul Hemingway, ca umbla mai mult cu cainii prin padure, spun lucruri stranii, de neinteles.
CARTEA
Cele treisprezece povestiri ale lui Ionut Chiva aduc la lumina cele mai variate personaje, copii sau adulti, din tara sau din strainatate, care au in comun nevoia de relatii interumane, de evadare din singuratate. Cainele este animalul-totem care umple golul lasat de izolare, insa de multe ori acesta nu poate inlocui apropierea umana. Povestile care se completeaza, se modifica si se explica una pe cealalta in Boddah speriat contureaza o carte a regasirii, a dezgroparii dorintelor pierdute si a reevaluarilor personale.