Spre comparatie, Consiliul Local Iasi va aloca in 2014 o suma de 46.935 de lei pentru cheltuieli in sectorul cultural si de recreere. Alte 2 milioane de lei au fost trecute in bugetul Fundatiei Iasi – Capitala Culturala Europeana, infiintata anul trecut de Primarie, dupa ce initial anuntul fusese ca suma alocata ar fi fost de 250.000 de lei. Cel mai probabil, bugetul de anul acesta al Festivalului International al Educatiei a fost inclus in alocarea bugetara a Fundatiei, Primaria Iasi urmand a-si asuma prin acest organism aproape in integralitate proiectul pentru 2014. De partea cealalta, Clujul, inscris de asemenea in competitie, a alocat pentru domeniul cultura o suma de peste 34 de milioane de lei!
Reactia europarlamentarului Catalin Ivan la adresa primarului Bucurestiului a venit in urma cu o saptamana si a fost una taioasa: „Voi fi total impotriva depunerii candidaturii Bucurestiului pentru titlul de Capitala Culturala Europeana. Nu are ce sa caute o capitala in aceasta competitie, pentru ca nu e o lupta cu aceleasi arme. Noi toti, 22 de milioane de oameni, am contribuit cu bani la bugetul national, iar investitiile in cultura au fost prioritare in Bucuresti si in perioada lui Ceausescu si dupa. Inevitabil, cultura se concentreaza in capitala statului, nu doar in Romania, se intampla peste tot“.
Ivan are dreptate sa solicite Bucurestiului sa ofere sanse si altor orase, vaduvite de investitii serioase de-a lungul ultimelor decenii in infrastructura si programele culturale. Nici macar Clujul sau Timisoara nu ar putea concura la aceste capitole cu capitala, Iasul putand concura, prin comparatie, la o cu totul alta competitie: „satul cultural al Romaniei“.
Deocamdata fiecare oras competitor face tot posibilul sa nu isi dezvaluie strategia. Este pur si simplu prea devreme pentru asta, desemnarea urmand sa se faca abia in 2016 de catre un grup international de experti. Politica de aliante este una vitala in acest punct, precum si echipa de consultanti la care se apeleaza. Aceasta deoarece pregatirea unui dosar de candidatura a devenit de mult timp apanajul unor experti, exista la nivel european o mica „industrie“ a specialistilor in management cultural. Cei care gandesc o strategie sau un proiect nu sunt intotdeauna (desi ar fi de dorit) si cei care o implementeaza. Pe retelele de socializare deja sunt create adevarate legende despre „cine e in spatele“ unei candidaturi sau alta.
Desi juriul pentru desemnarea Capitalei Culturale Europene in 2021 va fi unul international, nu putini sunt aceia care cred ca politicienii romani ar putea influenta in vreun fel competitia. Pana acum a tinut sa iasa in evidenta primarul Craiovei, Lia Olguta Vasilescu, care se lauda cu sustinerea lui Victor Ponta (declaratie facuta pe scena Ateneului Roman anul trecut) si prezinta publicului mascote ridicole cu „prazul oltenesc“ stilizat. Nu stiu in ce masura stridenta actiunilor doamnei Vasilescu le va fi de ajutor craiovenilor, dar aceasta deja se declara foarte optimista, ba chiar declara cui intreaba ca „Nichita va face joc de glezne“ la Iasi.
Demersurile incepute de Iasi poarta, cum altfel, amprenta specifica locului – multa dezbinare si suspiciune. Tonul l-a dat in urma cu vreo doi ani chiar europarlamentarul Catalin Ivan, inainte de a se muta la sefia organizatiei sector 1 a PSD in Bucuresti si de a prelua functia de purtator de cuvant al PSD. A impulsionat crearea Asociatiei Iasi – Capitala Culturala Europeana, ai carei membri fondatori au devenit personaje culturale ale orasului care, de dragul acestei candidaturi, au acceptat sa stea la aceeasi masa. Doar ca, pe fondul conflictelor intre primarul Nichita si europarlamentarul Ivan, Primaria a refuzat sa intre in parteneriat cu „asociatia“, scotand din joben „fundatia“ – condusa la varf de organizatorul revelioanelor de la Iasi, angajat al municipalitatii, si un comitet director compus din consilieri locali ai tuturor partidelor. Un raport de activitate pentru anul trecut nu a fost inca depus de Fundatia Primariei, dupa cum nici site-ul de oras candidat nu a fost inca lansat. Dar sa nu ne grabim sa tragem concluzii. In definitiv, seriozitatea si ingeniozitatea dosarului de candidatura ar trebui sa faca diferenta. Pana una alta, daca Olguta a venit cu prazul oltenesc drept mascota, asa ar putea veni si Gheorghe cu salcamul moldovenesc. Pardon, japonez.