Emil Brumaru: Ieri dupa masa nu am mai citit cu atita infocare, mai mult am scotocit dupa carti si spre seara am avut iar ghinionul sa deschid tv si sa ma imbib cu fel de fel de lucruri neplacute, catastrofice. Regula este: pur si simplu sa nu mai deschid deloc, sau putin, ca tine, ca altfel se duc orele aiurea de pagubos. […]
Emil Brumaru: Pofta mea de lectura s-ar putea sa fie doar un derivat al singuratatii, o compensare a spaimei ca se duce, se duce naibii viata asta si nu fac nimic, nu stiu nimic ca lumea, nu inteleg ceva care sa semene chiar a viata cu mirosuri, si gusturi, si lumini, si sunete tandre... Ma amagesc cu fel de fel de autori, […]
Emil Brumaru: Iar m-am chinuit cu vise haotice, probabil ca imi era foame, visam numai borcane cu brinza sarata pusa sub celofane si altele de astea pe care mi le lua un vecin din bloc, beat, iar parintii mei erau uimiti ca am scos mincarea afara din casa!!! Acum cafeaua cu lapte si ziua care incepe in fata mea, imprevizibila, […]
Veronica D. Niculescu: Ce bine ca ai facut repede treaba. Doua ore! Si eu care ziceam doua-trei zile, doar ca sa te mobilizezi. Am terminat si eu azi de tradus acea poveste lunga, insa retusurile abia de miine. Am mai trebaluit si cu stirile, e una dintre saptaminile cu bruiaje. Am pierdut timp si cu bicicleta, ajunsesem la […]
Veronica D. Niculescu: Mi-a placut mult scrisoretul de dimineata. Am raspuns imediat foarte scurt, apoi am fugit la lucru. De obicei lucrez dimineata vreo trei ore, apoi e pauza de plimbare, dupa prinz iar doua-trei ore, pauza la stiri, si apoi iarasi o runda. Si iarasi e seara. In plimbarea de azi am cules o pastaie de catalpa. […]
Veronica D. Niculescu: Azi am trecut razant pe linga un accident (sau el pe linga mine), chiar pe zebra. Pe moment nici nu mi-am dat seama, m-am dezmeticit doar apoi, cind de la geamul altei masini oprite a strigat soferul, mai mirat decit mine: “Domnisoara, era sa te calce!”. Era. Ce imi povestesti despre tine e foarte […]
Emil Brumaru: Aseara am terminat Doctor Jivago, o carte care te tine cu inima la gura pina la ultima pagina, si tot ramii usor nedumerit. E ceva specific romanelor rusesti, noutatea aici e ca romanul continua si dupa moartea destul de banala a lui Jivago, si prin asta si mai tragica: pur si simplu moare! Apoi vine […]
Emil Brumaru: Averea noastra era colosala! Socoteam toate comorile balaurilor din lume, matragunile puse la fiert in ceaune de vrajitoarele cu ochi lubrici si urechi ascutite, calarind vesnic pe cozi de maturi stufoase, ca sa nu mai vorbim de imensele depozite de izvoare de cristal, ascunse in vagaunile muntilor fumurii din zare. […]