Joi, 29 octombrie, in orasul Bucuresti, scriitorul Radu Cosasu a implinit optzeci si cinci de ani. Sa nu vi se para putin, fiindca nu este. Este mult, este minunat.

Radu Cosasu este – in literatura romana postbelica – nu atat un varf (desi este si asa!), cat o cale. Nimeni nu a stiut ca el sa-si transforme biografia […]

A aparut o noua carte de poezii de Robert Serban. Putin sub linie, Cartea Romaneasca, 2015. Cu timpul, Robert Serban scrie – iata – si mai putin, si mai frumos.

Se va implini de curand un deceniu de cand l-am citit prima data pe Robert Serban. Stiu, el publica de doua, dar convoc in apararea mea argumentul ca […]

Sunt destul de rare ocaziile in care Premiul Nobel pentru Literatura este acordat cu indreptatire. Asa s-a intamplat, totusi, in 1962, cand laureat a fost John Steinbeck.

O buna dovada ca Juriul a decis atunci just este reactia vehementa a criticii de specialitate. Rareori, contemporanii maretiei sunt in stare sa o accepte […]

Dupa douazeci de ani: am avut o intalnire teribila cu primul roman al francezului. Cu nici un alt scriitor al timpului nostru nu ma simt mai frate.

Citesc, la douazeci si unu de ani de la publicare, romanul Extinderea domeniului luptei de Michel Houellebecq (Polirom, 2005). De-abia acum si din stricta intamplare. […]

Suntem la o rascruce dincolo de care – asa spune Popescu, ziaristul – ne asteapta nimicul, un adversar redutabil. Are dreptate. Mai departe e numai si numai nimicul.

Acum, cand prietenii mei, ziaristi, il iau la intrebari pe Popescu ziaristul, iar acesta anunta fara emfaza moartea definitiva a presei tiparite, si chiar […]

In 1846, Fiodor Mihailovici Dostoievski avea douazeci si cinci de ani si nu era, la drept vorbind, inca Dostoievski.

Era deja scriitor, era deja orfan de un deceniu, fusese deja inginer, traducea deja pentru a supravietui. Cand ai douazeci si cinci de ani si nu esti inca Dostoievski, supravietuirea este foarte importanta.

 

Dar […]

Voi scrie candva o carte care se va numi Aparatul uman, in onoarea lui Jep Gambardella, acest personaj de film de cinema, acest om in cautarea marii frumuseti, intr-o calatorie atat de federicofelliniana.

Iar in cartea aceasta, un scriitor care nu poate inca sa fie scriitor, caci se lasa devorat de viata, in fiecare […]

La inceputul acestui anotimp, cand totul se schimba in Europa, eu astept sfarsitul lumii citind nuvele japoneze de dragoste.

Citesc o carte de nuvele de dragoste scrisa de o japoneza – doamna sau domnisoara Kawakami, uite ca nici nu stiu, nici nu ma intereseaza – si e exact ca si cum as zbura si apoi as ateriza […]

Un scriitor brazilian a scris o carte profund japoneza, si in cartea aceasta iubita personajului principal e o romanca de origine poloneza. Cum? De ce? E bine?

Am inceput sa il citesc pe Joao Paulo Cuenca fara speranta, si nu mi-a placut, treceam prin Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident […]

Incep cu aceasta scandaloasa confesiune: Umberto Eco nu este printre scriitorii mei preferati. Stiu, stiu, stiu, e o infamie. Imi asum consecintele, cum ar spune orice om politic, ba chiar orice om din secolul nostru atat de generos in asumari.

Nu ma seduce forta cu care Umberto Eco tese si des-tese mistere in cartile sale. […]