Pentru ca nu am loc aici de preparative, incep abrupt: la finele anului trecut, poetul O. Nimigean si-a adunat intr-un singur volum publicistica "de razboi" din 1990 incoace – o aparitie editoriala care trebuie sa insemne, pentru orice cititor onest de literatura romana, un eveniment. Inertii de tranzitie, altruisme & bahluviuni […]
La inceputul lui 1989, punk nenorocit, iresponsabil si ego(t)ist, am vindut agoniseala de benzi magnetice, cu magnetofon cu tot, sa-mi iau videocasetofon. Asta in pofida faptului ca n-aveam telecolor, aparatul constituind o raritate, un apanaj al favorizatilor & favoritilor sistemului. Suma obtinuta pe benzi neajungind, am spart si […]
Ma intriga de mai multa vreme numele tinerei pianiste Valentina Lisita, fara sa fi putut gasi vreo urma in biografiile ei muzicale despre eventuale legaturi cu romanii. Faptul ca este un mare talent, dincolo de hiperbolele obisnuite ale criticilor muzicali, il atesta aparitiile ei pe scene cum sint Carnegie Hall, la New York, sau […]
(Continuare din numarul trecut)

Repetitiile au inceput cu greu, din pricina acestei nostalgii.

Sindicatul oamenilor scenei s-a rupt numaidecit in doua: actorii au cerut ca directiunea sa-i aprovizioneze, la spectacol, cu vin adevarat, iar nu postis; masinistii, din invidie, au fost contra.

Altminteri, […]
Pe usa blocului era scris cu litere de analfabet: convuocare adunare genierala, de discutat coruptia sefului de asociatie pe baza de biletele. M-am gindit ca, in sfirsit, o sa iau si eu initiativa spargerii capului tuturor gugustiucilor care isi fac veacul in copacii de pe alee si se gainateaza pe masina mea cu o consecventa demna […]
Sintem pe un pod peste riul Mur, ale carui ape agitate despica in doua orasul austriac Graz. Riul cu ape de munte vijelioase strabate de la nord la sud regiunea austriaca Styria pentru a ajunge in Slovenia si apoi in Croatia. Fiecare oras are riul pe care il merita. Unele au riuri impodobite cu poduri suple si arcuite ori bogate in […]
Noi toti, cititori si autori, avem texte pe care le-am citit de zeci de ori, pentru ca ele ne obsedeaza si ne inminuneaza. Unele dintre ele ne-au format si ne-au initiat pentru totdeauna. Ma gindesc, de pilda, la doua poeme-catedrala precum The Waste Land de T.S. Eliot si Howl de Allen Ginsberg. Pentru mine, aceste doua ample poeme […]