Anton e ceea ce s-ar putea numi un om realizat: o casa, o masina, o slujba buna la stat ("Desi e loc de mai bine", zice el), o sotie si, in curind, un copil... Ce sa mai lungim vorba? E un exemplar reusit al clasei de mijloc de la noi. Lucrul asta se vede de departe: Anton e inalt, lat in umeri si usor rotunjit la abdomen, a chelit […]
Pompierul Gica privea razoarele din curtea fabricii (de avioane) si nu-i venea sa-si creada ochilor: toate rosiile se copsesera peste noapte! Cu o zi in urma, la ora 16.15, cind, ca de obicei, iesise pe poarta intreprinderii, erau verzi – nu zarise nici macar vreun semn de galben –, iar acum, dimineata, la 7.45, licareau imbujorate […]
Jurnalistul "sportiv" este privit ca un paria al meseriei in multe redactii de ziare. Desi, la nivel declarativ, nimeni nu spune lucrul acesta pe fata, sentimentul pe care il incerci cind iti faci meseria in domeniul respectiv e acela ca in ceafa iti sufla tot timpul un aer pirjolit de condescendenta. "A, voi astia de la sport..." […]
(Continuare din numarul trecut)
Eleva silitoare, Carpen Carmen ridica doua degete si zise, ridicindu-se ea insasi de pe scaun: va rugam, domnule profesor, sa ne vorbiti, cum ne-ati promis acum o clipa, de problema Evola-Gourmont.
Cam fara chef, Vasile Elisav, care-si uitase, intre timp, marea si vrednica vocatie […]
Eleva silitoare, Carpen Carmen ridica doua degete si zise, ridicindu-se ea insasi de pe scaun: va rugam, domnule profesor, sa ne vorbiti, cum ne-ati promis acum o clipa, de problema Evola-Gourmont.
Cam fara chef, Vasile Elisav, care-si uitase, intre timp, marea si vrednica vocatie […]
Mi-am amintit de Mihai Vlad Cretescu... Poza lui o tineam pe masa, sprijinita de o cana de teracota, la Dolhasca... Dupa ce imi arsesem poeziile, pe la vreo 18 ani (locuiam in Iasi), din cauza unui conflict stupid cu maica-mea (nu lasase sa intre pe cineva, cred ca pe o studenta de prin anul doi, Florina... o mintise ca nu sint acasa!), […]
Romanul priceput s-a nascut odata cu comunismul, dar refuza sa dispara impreuna cu el. Priceperea sa, abilitatea de nevoie arata cum nu se poate mai bine gaurile vechiului sistem, dirijat de cel mai priceput om din tara. Mai toti am fost obligati sa intram in acest tipar tragicomic, "operind", "aranjind", "rezolvind" cele mai diverse […]
Piano Archives (II): Clara Haskil si ceilalti
Scrisoare pentru melomani – "Muzica nu trebuie inteleasa, ea trebuie ascultata" (Hermann Scherchen)
Revin asupra discurilor Tahra pentru a va semnala intre cele cinci noi aparitii din seria Piano Archives, in primul rind discul dedicat Clarei Haskil. Cu cele doua inregistrari mozartiene, Concertele de pian No. 19 si 20, editorii incheie practic seria inregistrarilor live intrate in domeniul public. S-ar parea ca mai ramin de publicat […]
Omul-Paianjen 3 s-a lansat la noi in acelasi timp in care s-a lansat in lumea intreaga. Orgoliul gidilat sabia nu-l taie, desi filmul are niste lungimi nepermise spre final si citeva momente lacrimogene in care Tobey Maguire plingind nu e cea mai induiosatoare imagine de pe lume. Dar: efectele speciale fac toti banii, mai ales Sandman, […]
Am promis mai demult ca o sa va fac sa intrati impreuna cu mine in cite unul din atelierele de mestesugarit din oras, ca sa vedeti cum dispare incet o lume si ca sa intelegeti de ce stau minute in sir acolo, de ce povestesc cu maistorii si clientii, de ce ma holbez pina ametesc la mobilele, uneltele, afisele vechi, de ce simt atunci […]
Cum ar fi oare, Doamne, sa am puteri supranaturale? Ma intreb asa, din cind in cind, cind n-am ce face. Am auzit eu ca la televizor se poate, ca oamenii aia cica zboara, ca cica aud gindurile altora si opresc timpul in loc. Eh? Cum ar fi asta. Sa strige lumea dupa mine pe ulita: Eroul din Celaruti. Sau nu, mai bine ramin anonim, sa […]