„Un om normal intr-o lume anormala.“ Citez din autorul meu preferat, pus sa-si faca o caracterizare. E dintr-un interviu mai vechi pe care Radu Cosasu i l-a acordat lui Ovidiu Ioanitoaia, in „Gazeta sporturilor“. Intimplarea a facut sa recitesc gindurile domnului Oscar intre doua meciuri ale Simonei Halep. Si sa-mi amintesc, […]
„Televiziunea trebuie sa educe.“ Am auzit propozitia asta, articulata de o fiinta inteligenta, cu studii superioare, formatoare de studenti, in sala mare a Teatrului National iesean. Nimic nou sub lumina artificiala a candelabrelor: in orice situatie cu valente culturale ridicate, cite un moralist de serviciu se trezeste vorbind […]
Minciuna nu are picioare scurte. Sau, daca le are, poarta pantofi cu tocuri foarte inalte. Fizic vorbind, e o aparitie in carne si oase cit se poate de sexy: de altfel, acesta e motivul din cauza caruia foarte multi inocenti cad in mrejele sale.
Fie ca e o entitate plina de defecte, coafata si aranjata pina pare mama Ilenei […]
Un bun camarad din generatia mea se intreaba, intr-un text aparut la inceputul acestei saptamini in „Ziarul de Iasi“: „Murit-a jurnalismul cultural?“. Declansatorul acestui articol semnat de amicul Bogdan Cretu este un pasaj dintr-un interviu realizat, pentru sectiunea de Cultura a publicatiei „Adevarul“, de un domn pe […]
De multe ori ma intreb, citind presa online si titrarile de pe ecranele TV, ce s-ar fi facut jurnalistii mileniului al III-lea, daca ar fi folosit scrierea cuneiforma. Sau pe cea hieroglifica. Ori ideogramele chinezesti. E de inteles ca ma gindesc, aici, la robii alfabetului latin. Si la cei ai audientei. Si la sclavii vitezei in […]
„Romanul se bucura cind moare capra vecinului“ e o constatare probata in atitea si atitea rinduri, incit a ajuns truism. Mai mult, este suficient, deseori, ca dobitoaca sa se strice usor la mate, iar de dupa gard sa se auda muzica de petrecere. „Cazul Dan Voiculescu“ nu face parte insa nici pe departe din situatiile normale. […]
„Pensiile-s mici, sintem vai de fundul nostru!“ Barbatul voinic, de aproape saptezeci de ani, se uita la mine, cautindu-mi din priviri aprobarea. Imi pare rau: nu sint intr-o zi in care sa nu fi baut suficienta cafea.
Vad limpede in jur: locuieste intr-un apartament de cinci camere, cu doua balcoane si doua bai, la un […]
Nu am avut niciodata animal de companie. Ciine, nici atit. Conjuctural, am locuit citiva ani cu o catea extrem de dragalasa si de iubitoare, de care ma atasasem foarte tare. Face parte, cred, din codul lor genetic si din al nostru sa ne adoram reciproc si, in cazurile fericite, cu stapini si animale echilibrate, sa ne respectam reciproc.
Ajungi, […]
Scriam, acum patru ani jumate si cu vreo 200 de numere in urma, textul de mai jos, de care mi-am amintit zilele acestea. Reiau din el citeva pasaje, pentru ca am constatat, amar, ca observatiile de atunci au ramas cit se poate de actuale.
Romania este tara in care a muri a devenit sinonim cu a crapa. Iar cind crapi, […]
Plecasem de-acasa cu gindul ca voi avea parte de o zi de luni foarte agitata. Simbata incheiasem examenul de licenta si ma asteptam, in acea dimineata, la ofensiva guraliva a unui mic val de nemultumiti pe care ii picasem. Nemultumitii – de fapt, nemultumitele – ar fi putut fi cele patru fete pe care le prinsesem cu pasaje generoase […]