Veronica D. Niculescu: L-am visat azi-noapte, il aveam iar in brate, cu trupul lui grasun, cald, deodata incordindu-se si infigindu-mi ghearele in umar. I le simteam zdravan, chiar si asa cum erau ele, cu virful fin taiat cu unghiera, in duminici lungi, cind il luam cu binisorul in brate; dupa ce-mi spalam parul ii […]
Veronica D. Niculescu: Cei care au ceva cu ciinii nu s-au uitat prea bine la oamenii din jur. Despre cateloiul meu mare, alb si blind, scriam in ianuarie – ma insotise, stampilindu-ma cind si cind cu botul umed pe dosul genunchiului, din Parcul Sub Arini pina in centru. Acum anunt cu bucurie ca Pastirnac si-a luat […]
Veronica D. Niculescu: Era o astfel de zi. Le-am spus ca plinge ciinele. “E doar interpretarea ta”, mi-au zis.
Emil Brumaru: Printr-o asociatie de amintiri, ciinele, din care se vad doar ochii nefiresc de tristi printre scindurile late, intr-o fotografie excelenta ca intotdeauna, mi-a adus in minte o nuvela […]
Emil Brumaru: Printr-o asociatie de amintiri, ciinele, din care se vad doar ochii nefiresc de tristi printre scindurile late, intr-o fotografie excelenta ca intotdeauna, mi-a adus in minte o nuvela […]
Veronica D. Niculescu: Ultima zi de sarbatoare. Mi se pare ca personajele de basm au evadat si nu mai pot fi controlate nici cu nuiaua de alun, nici cu ceasul. Ce ne facem? Oricum, sa spunem ca Basmul Printesei Repede-Repede e o calatorie peste sapte dealuri de poveste, in care am urmarit personajele pas cu pas, fara […]
Veronica D. Niculescu: Mai sarbatorim? Mai chemam personajele de basm sa zburde in voie inca o data in jurul casutei din copac? Oricum, ele au viata lor, independenta de-a papusarilor, de-a povestii. Dar le-am promis trei zile si trei nopti de sarbatoare dincolo de coperte si de timp.
Emil Brumaru: […]
Emil Brumaru: […]
Veronica D. Niculescu: Ni s-a dezvaluit basmul. I-a umflat vintul pinzele, s-au vazut papusarii din spatele personajelor. Piticul si Saptecapete, Smeagolita si O eleva, Cateloiul si Printesa fug din taina, ies in lume. Facem un Diablog de sarbatoare?
Emil Brumaru: Sa facem exact ca-n basme, […]
Emil Brumaru: Sa facem exact ca-n basme, […]
Veronica D. Niculescu: Cioara avea doua nuci. Una i-a cazut cind incerca sa o sparga. A privit-o fara sa se sinchiseasca, inclinind doar capul intr-o parte. Poc sec pe trotuar. De invatat de la pasari: calmul in situatii critice. Si mi-am amintit de bunicul Mitica. Dupa ce venea din oras si constata ca iar ii lipseste […]
Veronica D. Niculescu: De gangul care leaga strada Arhivelor de Piata Mare se apropie un cuplu. Amindoi au peste cincizeci de ani. Ea, bruneta, tunsa scurt, rujata cam strident, il tine pe el de brat. El, solid, cu barba, se sprijina cu cealalta mina intr-o cirja speciala, metalica, terminata cu un fel de gheara de […]
Veronica D. Niculescu: O ora si jumatate la castelul cu tapet de catifea si matase de pe Calea Victoriei, patru ore in Cismigiu si in jurul parcului, senzatia coplesitoare de bine linga cineva pina ieri necunoscut, altcineva dupa mult timp regasit... Apoi, peste citeva zile, acasa, tristetea cind intelegi ca aici […]
Veronica D. Niculescu: Cura de proza româneasca. Poate e si un efect al tirgului. Eram intr-un fel de blocaj, cine stie cunoaste cum vine... Si au curs in valuri repezi asa: Amantul colivaresei, de Radu Aldulescu – doua drumuri cu sageata albastra la Bucuresti. Cartile groase se citesc excelent in tren, in ore […]