Cristina Godun, traducătoare din polonă în română, are în palmares peste 30 de titluri și a lucrat cu diverse edituri, printre care se numără Polirom, ART sau RAO. Scriitoarea Olga Tokarczuk din Polonia, recenta câști­gătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, a ajuns în bibliotecile românilor prin intermediul […]

Al treilea lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, Zavera, e interesant pentru felul cum pune în relație narațiunea cu muzica pentru a construi o dramă psihologică despre un tânăr antreprenor (Dorian Boguță) a cărui existență se destramă după moartea accidentală a celui mai bun prieten și partener de afaceri […]

Săptămâna trecută s-a desfășurat la București cea de a 26-a ediție a târgului de carte Gaudeamus, celui mai amplu și îndrăgit târg de carte din România. Târgul a debutat în ziua de joi, 20 noiembrie, și a ținut până duminică, 24 noiembrie, în fiecare zi, între orele 10 și 20, de astă dată într-un spațiu […]

Fotografia de pe coperta volumului autobiografic Mama îmi spune că am o viață frumoasă, publicat recent de Ana Maria Sandu la Editura Polirom, mi-a readus în minte un fragment din poemul lui Nichita Stănescu, Sunt un om viu: „E un spectacol de neuitat acela/ de-a ști,/ de-a descoperi/ harta universului în expansiune,/ […]

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Latitudine zero. 40.000 de kilometri pentru a descoperi lumea, de Mike Horn, care va apărea în curând în colecția „Hexagon. Cartea de călătorie“ a Editurii Polirom.

În vara anului 2019, unul dintre marile evenimente a fost revenirea unui importantă grup de progressive metal, Tool, al cărui nou album s-a bucurat de un uriaș succes, în ciuda tendințelor actuale în muzică și a faptului că membrii formației s-au declarat, până acum, în favoarea versiunii „tangibile“ a muzicii […]

O dispută mai veche de un secol a fost tranșată de cercetătorii francezi cu ajutorul tehnologiilor moderne.

Și a venit și toamna și pe Simion era vorba că îl vor lua de tot tovarășa și tovarășul Granate, care erau cumsecade și aveau casa chiar lângă orfelinat și l-au văzut pe Simion mereu singuratic, mereu tăcut în timpul orelor de educație fizică și sport...

Trăim într-o lume înnebunită după diplome și patalamale, după nume și renume, vanitas vanitatum, oricât de goale ar fi ele. Cu cât e mai gol împăratul, cu atât încearcă să se ascundă după titulaturi fără semnificație, să se blindeze cu diplome de orice fel, numai să fie.

Așadar, după turul al doilea al alegerilor de duminică, avem iarăși un nou-vechi președinte, așa cum pare să devină obiceiul la români – ca la americani, s-ar putea zice.

Klaus Iohannis a câștigat alegerile, dar nu va exista nici măcar o săptămână de miere. Nici pentru preșe­dinte, nici pentru PNL. Așteptările în societate sunt uriașe. Nu atât pe măriri de salarii și pensii, cât pentru îndreptarea tuturor relelor din timpul guvernării PSD.

Acum câteva zile, o adolescentă americană a postat un video cu ceea ce părea încă unul dintre sutele de mii de tutoriale de machiaj de pe Internet. Începea cu „În primul rând, începem cu ondularea genelor, evident“, dar discursul vira brusc spre taberele de reeducare din China. Tutorialul era, de fapt, doar o nouă […]

Cum dau peste discul despre care scriu câteva cuvinte?

Unda ecourilor generate de articolul consacrat stand-up comedy-ului m-a îndemnat să revin la subiect și să încerc o deslușire retrospectivă, atât cât e posibil într-o rubrică de săptămânal, a ce s-a petrecut cu entertainment-ul autohton al deceniilor de libertate.

Nu e vorba nici despre Wagner, nici despre Luchino Visconti în textul de mai jos, ci despre cel mai recent film al lui Martin Scorsese, așteptatul The Irish­man, salutat ca o fluturare de batistă a unor legende ale cinema­tografiei față de un soi de cinema și o lume raportat de care sunt deja nostalgici.

Ştiu că pare o denumire bombastică menită doar să atragă privirea cititorului şi asupra acestui colţ de ultimă pagină de ziar, dar în realitate aşa şi este. Apropo, sper că vă place noua mea fotografie de autor.