Ajunge, efemer, chiar si in Rhodos ori in apusele vremuri celtice, intilneste magiciene, femei fatale, vrajitori, vraci, samani, razboinici, in general oameni iesiti din comun care incearca sa nu se plictiseasca. Intrucit Corto insusi nu vrea sa se plictiseasca.
Il are ca amic special, uneori, pe Rasputin (un Rasputin caricatural si oarecum tembel, de altfel). Nu stiu de ce, insa, Corto Maltese nu a fost niciodata ispitit de Balcani (id est, Hugo Pratt, creatorul eroului nostru de benzi desenate, nu a fost tentat de Balcani). Fireste, intrucit era marinar, Corto avea nevoie de o intinsa apa sarata pe care sa calatoreasca, dar lucrul acesta ar fi fost usor de pus la dispozitie: Marea Neagra este indeajuns de strabatuta de legende antice si moderne incit sa fi putut tenta un picaro precum Maltese. Si totusi aventurierul meu preferat nu a ajuns niciodata aici. Balcania nu l-a prea ademenit. Mi-am imaginat, uneori, ca, daca totusi Corto ar fi ajuns pe meleagurile noastre, el i-ar fi intilnit cel putin pe doi dintre eroii reali ori fantasmagorici care s-au salasluit in aceste tinuturi: pe exilatul poet Ovidiu si, cum altfel, pe Dracula (brand turistic). Nu stiu cum s-ar fi inteles cu ei: cu Ovidiu ar fi discutat, poate, despre metehnele decadente ale Romei si imparatilor ei, dar pe Dracula cu siguranta l-ar fi ironizat, asa cum ar fi ironizat cu tandrete si posibilele vampirese care ar fi incercat sa-l seduca. Fiind el insusi un seducator cu lipici (dar nu dupa tiparul lui Don Juan sau Casanova, ci intr-o forma personala si inimitabila), Corto Maltese are in plus si acest atu: este un barbat apetisant, sarmant, care seduce cu eleganta de dur manierat. Ca sa il am cu mine macar in citeva din cartile pe care le-am scris, l-am facut pe Corto sa apara ca personaj efemer atit in Venetia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (volumul meu de poeme din 2002), cit si in Nebulon (povestirile publicate in 2005).