Cristian Vechiu, lector al Fundatiei Calea Victoriei
Unele dintre aceste situri continua sa fie vizitate datorita spiritualitatii puternice cu care sunt asociate (Fatima, Lourdes, Santiago de Compostela, Muntele Athos). Alte spatii, care si-au pierdut statutul de odinioara, isi pastreaza inca si astazi o parte din faima veacurilor trecute (Stonehenge sau Templul lui Apollo din Delphi). De-a lungul timpului, in multe regiuni ale Europei s-au dezvoltat adevarate traditii de pelerinaj. De fiecare data, factorul principal prin care un anumit spatiu a capatat o aura de miracol a fost o presupusa forma de manifestare a sacrului in spatiul respectiv. Astfel, spatiile despre care vom vorbi in cele ce urmeaza sunt considerate a fi locuri iradiate de spiritualitate.
Unul dintre cele mai vechi si renumite situri sacre ale Europei este Templul lui Apollo din Delphi. S-ar putea spune ca intreg orasul Delphi era un adevarat complex religios, cu peste 200 de sanctuare si constructii dedicate adorarii divinitatilor grecesti. Dar cel mai vizitat templu era cel dedicat zeului Apollo, datorita oracolului care devenise cunoscut pentru acuratetea prezicerilor. Oamenii care vizitau templul erau de cele mai multe ori dornici sa i se adreseze oracolului cu diverse intrebari. Cea care oficia ritualul prezicerii era o preoteasa, numita generic Pythia. Ritualul se desfasura intr-o grota din interiorul templului, unde puteai patrunde abia dupa ce treceai printr-un proces de purificare si dupa ce lasai o ofranda zeului Apollo. Odata ajuns in locul respectiv, puteai adresa intrebarea preotesei, iar raspunsul se credea ca vine de la zeul Apollo, fiind intermediat de preoteasa. Astazi, istoricii si arheologii considera ca la reusita acestor ritualuri contribuiau si emanatiile de gaz sulfuros din interiorul grotei, prin care se pare ca preoteasa intra in transa ce-i permitea sa comunice cu zeul.
Un alt loc de pelerinaj care primeste anual vizita a milioane de oameni este grota de la Lourdes. Situat in sud-vestul Frantei, Lourdes a devenit relativ tarziu cel mai mare punct de pelerinaj al lumii catolice, dupa a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Povestea miracolelor de la Lourdes a inceput odata cu viziunile tinerei Bernadette Soubirous, care se pare ca timp de aproximativ sase luni ar fi asistat la 18 aparitii ale Fecioarei Maria, intr-o mica grota numita Massabiele. Conform traditiei, la cea de-a 16 aparitie, Bernadette, care pana atunci nu stia exact in prezenta cui se afla, ar fi aflat cine era la originea acelor aparitii miraculoase chiar de la Fecioara Maria. Se pare ca impactul acestui contact direct a fost atat de puternic incat Bernadette ar fi intrat intr-o stare de transa. Putin mai incolo de grota, Bernadette, aflata inca sub influenta trairii extatice, a sapat cu mainile goale o mica groapa din care a izvorat apa. La scurt timp dupa aceasta intamplare, grota a starnit interesul localnicilor, iar anumite minuni asociate cu izvorul descoperit de Bernadette au sporit popularitatea spatiului respectiv. Astazi, grota impreuna cu izvorul renumit pentru puterile sale curative sunt vizitate in fiecare an in data de 15 august, cu ocazia sarbatorii Adormirea Maicii Domnului.
Pentru ca am amintit mai sus un loc de pelerinaj al crestinismului catolic, se cuvine sa vorbim si despre unul dintre cele mai renumite spatii sacre ale traditiei ortodoxe, si anume Muntele Athos. Un aspect mai putin cunoscut despre acest loc este faptul ca inainte de a deveni refugiu al calugarilor ortodocsi, muntele era asociat cu spiritualitatea religiei grecesti, fiind considerat odinioara primul loc unde s-ar fi stabilit Zeus. Pana a devenit loc definitoriu al ortodoxiei, la poalele muntelui existau mai multe temple dedicate lui Zeus si Apollo. Conform traditiei, in 49 d.Hr. Fecioara Maria a ajuns in golful strajuit de Muntele Athos in urma unei calatorii anevoioase pe mare. Se spune ca Fecioara Maria, fiind impresionata de frumusetea si linistea de acolo, ar fi afirmat ca locul acela era sfant si ca din acel moment va fi al ei. Se spune ca atunci cand Fecioara Maria ar fi vazut templele dedicate zeitatilor grecesti, acestea s-ar fi daramat in mod miraculos (interesant este faptul ca in anul ’49 a fost atestat un cutremur puternic care ar fi zguduit mai multe regiuni din Grecia). Muntele Athos a devenit abia incepand cu secolul al VI-lea loc de refugiu pentru pustnicii crestini, iar odata cu secolul al VIII-lea acestia au inceput sa se organizeze in mici comunitati monastice. Calugarii au beneficiat de protectia imparatilor bizantini pana la caderea imperiului. Astazi, Muntele Athos este vizitat de numerosi crestini ortodocsi (doar barbatilor li se permite accesul conform unui edict din 1060 ramas in vigoare pana-n prezent, in semn de respect solemn fata de Fecioara Maria).