„Suna foarte frumos, dar aceasta formulare contine in acelasi timp un mare pericol. In primul rand, cand esti cunoscut, inseamna ca esti persoana publica. Imaginea persoanei publice, a intelectualului public nu este la noi tocmai buna, ba chiar este de-a dreptul suspecta. Cand esti invitat in acest club, nu stii pe unde sa fugi mai repede, dar nu poti sa fugi nici prea repede, ca se cheama ca faci pe nebunul. Cel mai bine e sa te impiedici“, a glumit Vintila Mihailescu, cu ocazia lansarii celei mai recente carti ale sale, Apologia pirleazului, aparuta la Editura Polirom. „Exista un anumit risc pentru public, care s-a saturat de figuri publice, si pentru profesionisti, deoarece e un semnal ca de fapt nu e nimic serios, ca e gargara publica, scrisa frumos. Or, asta indeparteaza pe foarte multa lume, iar multi altii citesc textele doar la primul nivel. Insa aceste texte au doua niveluri de interpretare. Cand esti intelectual public, lumea nu se mai gandeste la al doilea nivel, ceea ce nu este tocmai ceea ce mi-am dorit“, a explicat antropologul vineri, 27 noiembrie, la Clubul Taranului Roman.
Precizarea lui Vintila Mihailescu nu a fost insa ascultata de personalitatile invitate sa vorbeasca despre Apologia pirleazului. „Vintila Mihailescu este o voce unica, este o voce extrem de usor de urmarit, dar foarte greu de inteles. Problema lui este urmatoarea: vine dintr-o disciplina care are un statut extraordinar de complicat si care nu se gaseste intr-o forma prea buna. Antropologia nu traverseaza, in lume, cea mai fericita faza din istorie, pentru ca sub raport epistemologic, etic, metodologic, poate chiar metafizic se gaseste intr-o criza profunda. Dupa ce ne-a promis in anii ’80 lucruri extraordinare, nu a reusit sa le livreze si a ramas in Occident in forma sa canonica intr-o faza de impas. Dar Vintila Mihailescu a avut privilegiul de a scrie in Romania, in contextele sale multiple, si a putut sa urmareasca o durata mai ampla, care in antropologie nu figureaza. La el este intotdeauna o durata lunga, de multe ori prezenta explicit in text. In acelasi timp, Vintila Mihailescu se poate misca fara constrangerile pe care teoria noua a antropologiei le are, in timp, dar si catre alte discipline“, a insistat profesorul Sorin Antohi. „Chiar este cel mai cunoscut antropolog roman. Mai numeste tu, Vintila, pe altul mai cunoscut. Din pacate pentru Romania“, a cerut un raspuns poetul si traducatorul Bogdan Ghiu. Dar nu a primit. „Tu reprezinti public figura expertului, a intelectualului traducator, care nu isi vinde cunostintele, desi sunt produse tocmai pentru a fi vandute, ci le divulga, le traduce. Asta e latura ta talentata“, a precizat Bogdan Ghiu.
De la antropologie la sociologie publica
Apologia pirleazului contine o selectie de mai multe „pilule“ despre societatea romaneasca actuala prin care Vintila Mihailescu doreste sa arate cum ne raportam la diferite valori, care sunt noile mentalitati si obiceiuri, dar si relatia noastra cu propriul trecut si cu sperantele pentru viitor, dupa cum precizeaza prezentarea cartii. „Am realizat ca sunt 18 ani de cand am, nu am treaba, scriu in fiecare saptamana doua pagini fix. Ceea ce, credeti-ma, nu e usor, cateodata imi lipsesc subiectele, le caut intotdeauna pe strada sau in alte locuri. Din momentul in care am inceput sa scriu la «Dilema», am inceput sa scriu antropologie pentru public. Fara sa imi dau seama, am incercat sa intru in comunicare cu publicul, sa vorbim aceeasi limba, in care mimam conversatia, miza traducerii fiind in acest caz limbajul, un limbaj comun intre cel de specialitate si cel mai larg, public“, a mentionat Vintila Mihailescu.
Antropologul le-a explicat celor prezenti la lansarea cartii sale ca de fapt isi doreste sa fie un traducator al realitatii. „Eu, cand m-am facut mare, m-am facut antropolog, nu psiholog. Si m-am gandit ca fac antropologie dupa definitia data de Levi-Strauss, care spunea ca aceasta stiinta este o traducere. El se referea evident la antropologia clasica. Pentru mine, cred ca asta a fost miza, misiunea“, a precizat autorul.
Complexele culturale, sarbatorile, dezindustrializarea, munca, elitele si masele, detoxifierea, homo branshatus sau porcusorul Luta sunt doar cateva dintre temele abordate in Apologia pirleazului. „Volumul de fata e putintel mai ambitios decat precedentele, caci nu se aproprie neaparat de aceasta linie a antropoligiei publice, ci mai degraba de ceea ce se numeste sociologie publica, care presupune un plus de implicare. Acest volum are si un soi de mesaj, de implicare, e mai prezent in social si se termina cu o morala pe care va las sa o descoperiti, in care transmit un mesaj pentru lumea in care traim“, a dezvaluit Vintila Mihailescu.
Piata neoliberala a cunoasterii
„Parleazul este o metafora pentru acest provizoriu care dureaza“, a explicat Sorin Antohi viziunea sa despre ceea ce a vrut sa spuna autorul prin titlul cartii sale. Iar Bogdan Ghiu a mers si mai departe si a mentionat ca Apologia pirleazului face pedagogie. „Cuvantul Inainte masoara trei degete de text, hai patru, pentru cei cu maini mai fine. Si vorbeste despre articularea actuala a crizei, pentru ca in prezent critica este in criza. Apoi articolele, chiar si cele scurte, urmeaza un protocol de gandire: in primul rand identificarea problemei, inlaturarea falsei critici reactive, adica cea imediat naiva, dar si cea spontana, dupa o ideologie. Vintila Mihailescu tine niste lectii publice de procedura antropologica. Am stabilit un fel de traseu tematic, un fir rosu, care porneste de la aceste confensiuni de credinta ale criticului care vrea sa vada bine ce trebuie criticat, ca sa nu critice in gol. Si ma gandesc daca nu cumva cei indirect criticati sunt chiar antropologii insisi“, a detaliat traducatorul. Bogdan Ghiu a precizat ca Vintila Mihailescu este un mare inventator de termeni, dand ca exemple termenii „baronii cunoasterii“ sau „piata neoliberala a cunoasterii“.
La aceeasi lansare de la Clubul Taranului Roman din Bucuresti a vorbit si o fosta studenta a antropologului, in prezent jurnalista independenta. „Ma aflu aici ca reprezentant al unor gherile necajite din partea presei independente, gherilele necajite fiind unele dintre entitatile din cartea domnului Vintila Mihailescu“, s-a prezentat Andra Matzal, unul dintre artizanii portalului totb.ro. „Aceasta carte este un back-up necesar al unui aparat de cunoastere, o cale de a face o arhiva a unor texte care altfel s-ar putea pierde. In ultimele luni s-a vorbit despre granite, granite simbolice, praguri intre culturi si in interiorul culturilor. Si in aceasta lume a parleazurilor cat se poate de fizice, e necesar sa intelegem propriile parleazuri si granite“, a precizat jurnalista. Andra Matzal a aratat ca in epoca actuala a „comentariatului“ avem tendinta sa ne raportam la un fel de prezent continuu, dar Apologia pirleazului ne pune in context, ne explica regulile lumii in care ne miscam, de ce ne miscam asa cum o facem.