Ce te face sa tii atit de mult la a avea spectacole pe scena din Romania?
Cred ca e un amestec intre publicul de aici, elevi si teatru. Si as mai spune ca tin sa vin pentru arta baletului in sine, fiindca pare a fi deznadejde in jurul meu – si atunci, daca nici eu nu folosesc posibilitatea sa spun ceva, sa practic cit de cit aceasta meserie, pentru ceilalti ar fi si mai greu.
Cum gasesti baletul romanesc?
In ultima vreme am vazut foarte putin din ce danseaza cei de aici. Inainte, cind veneam acasa, ma duceam impreuna cu sora mea la spectacole si aveam posibilitatea sa-i observ mai atent. Dar in ultima vreme, venind cu propriul proiect si cu propria echipa, mi-a ramas insuficient timp pentru observatie.
De ce te-ai orientat si spre dansul modern?
Dansul modern implica o colaborare directa intre coregraf si balerini, colaborare care in baletul clasic e mai rara, tinind cont ca acesta e foarte vechi si tot ce facem in acest caz e sa invatam ceva ce a fost creat pentru altcineva. Asa ca fiecare miscare creata „pe noi” e mult mai personala si surprinzatoare si nici publicul nu se asteapta la ce o sa vada.
Ce iti trebuie ca sa faci balet de performanta?
Talent, multa munca, pasiune si dedicatie. Sa pui pasiune in ceea ce faci, dar sa ai si pasiunea placerii pe care o primesti inapoi, sa te simti rasplatit de propria-ti profesie. Acesta e, pina la urma, primul imbold ca sa ajungi la performanta, la nivelul acela, dupa ce depui o munca infernala. Si mai ai nevoie si de noroc.
A fost norocul tau ca ai ajuns la Londra?
Da. Tinind cont de faptul ca schimbul de elevi intre scoala din Bucuresti si cea din Kiev s-a petrecut o singura data si s-a nimerit sa fie anul in care am plecat si eu, ajungind, apoi, la Londra. Deci e noroc, dar a fost si ceva munca la mijloc.
Difera atmosfera de aici fata de cea de la Londra? Remarci vreo diferenta in ceea ce priveste publicul?
Tot timpul ai mai multe emotii atunci cind vrei sa iasa mai bine. Cu cit vrei sa dansezi mai bine cind ajungi acasa, cu atit mai multe emotii ai si fiecare spectacol in parte capata o atmosfera si o energie diferite, cu care incepi si cu care termini. Dar sa stiti ca si la Londra s-a format un public care vine pentru nume, asa cum se intimpla aici. De aceea avem in trupa cinci-sase balerine si fiecare isi are publicul ei.
Cu ce ai contribuit, financiar, la spectacolul din Romania?
Au fost foarte multe probleme legate de cine a dat bani, cine nu a dat, cine a dat suficient, cine prea putin, si s-a transformat totul intr-un eveniment politic si financiar, iar pentru noi, ca artisti, acesta e cel mai urit lucru care putea sa se intimple. Sint atitea altele de discutat si mult mai importante, iar lumea alege sa vorbeasca de partea financiara… De aceea, ca sa punem punctul pe i, eu am contribuit la spectacol numai cu Lectia. In rest, prima parte, tot ce s-a aranjat aici, transport, hotel si onorariile balerinilor – ne-am dorit sa nu aiba vreun moment senzatia ca au venit pe degeaba – nu au avut legatura cu mine. Va asigur, am avut cele mai bune conditii si ei nu stiau cum sa ma ajute pe mine sa ma relaxez, sa fiu convinsa ca totul e in regula.
De ce ai ales Lectia pentru a doua parte a spectacolului?
M-am gindit ca numere de balet s-au tot vazut, deci in afara de repertoriul clasic si modern, daca am fi facut si a doua parte a spectacolului la fel, ar fi fost plictisitor. Am vrut sa vedeti si o poveste! Si ce alta poveste, daca nu una de-ale noastre? Tinind cont ca e de traditie, ca e romaneasca, e vazuta si pretuita peste tot in Europa, iar acum, ca am intrat si noi in Europa, de ce sa nu avem Lectia si aici? De ce sa nu o vada publicul romanesc intr-o montare de nivel european? Si, sincer sa va spun, un cast mai bun decit ati vazut in seara asta – vorbesc de Johann ca profesor si de Diedra ca pianista – rar o sa mai vedeti.
Te gindesti sa te intorci definitiv in tara?
Greu de zis. Cred ca sint la virsta la care inca ma bucur sa dansez si nu m-a preocupat atit de mult urmatorul pas.
Alina Cojocaru a aparut pentru prima data pe o scena romaneasca in 2002 si a interpretat, alaturi de ansamblul Operei Nationale din Bucuresti, rolul titular din baletul Giselle. Este una dintre cele mai titrate balerine la nivel mondial, prim-balerina Companiei Regale de Balet de la Covent Garden. S-a nascut pe 27 mai 1981 in Bucuresti, a studiat la Kiev timp de sapte ani si s-a perfectionat apoi, din 1997, la Scoala Regala de Balet din Londra.