Cercetand izvoarele istorice, Marc van de Mieroop poate afirma ca „in Orientul Apropiat antic exista o corelatie directa intre centralizarea puterii din punct de vedere politic, dezvoltarea economica, arhitectura monumentala si productia in crestere de documente scrise de tot felul“.
Unul dintre cele mai interesante fenomene originare din acest spatiu a fost fondarea oraselor. Primul oras adevarat din istoria universala ar fi aparut in sudul extrem al Mesopotamiei, la Uruk, „o asezare masiva din ultimul sfert al mileniului patru, poate de zece ori mai mare decat orice alta asezare din aceasta perioada“. Dezvoltarea comunitatii umane la nivel urban avea sa schimbe fundamental civilizatia umana. „Cresterea masiva a numarului de oameni care convietuiau a avut consecinte asupra modului de functionare a societatii. (…) In societatile urbane cu zeci de mii de locuitori exista o ierarhizare complexa, in care elitele detineau controlul asupra celorlalti, si o specializare a activitatilor economice“. In spatiul mesopotamian a aparut si scrierea, care „a evoluat atat in privinta capacitatii de a reda limbile vorbite, cat si a varietatii informatiilor oferite. (…) La inceput, scribii imprimau semnele in lutul tablitei folosind o tulpina de trestie cu varful iesit, in loc sa le traseze. Cand varful trestiei era impins in lut, aceasta forma un mic triunghi si o linie subtire, creand astfel forma de cui pe care o numim cuneiforma. Semnele au devenit tot mai schematizate si standardizate, devenind posibila imprimarea lor rapida cu un numar limitat de miscari“.
Dupa dezvoltarea oraselor si a statelor teritoriale, pe scena politica a Orientului Apropiat si-au facut aparitia si imperiile, unul din cele mai temute dintre ele fiind cel asirian. „Asiria era o societate militarista. Armata asigura structura si ierarhia de baza. Toti barbatii puteau fi chemati sa faca serviciul militar si toate functiile de stat erau desemnate ca fiind militare, chiar daca implicau sarcini care nu apartineau domeniului militar. Regele era la varful acestei structuri si rolul sau principal era sa poarte razboi in numele zeului Assur si al statului.“ Campaniile se purtau la inceputul verii, dupa strangerea recoltei, insa ulterior s-a trecut la o armata profesionista remarcabila, chiar daca nu se cunosc multe detalii despre organizarea ei. „Rar se intampla ca armata sa lupte cu toate fortele sau sa se angajeze in mari batalii in camp deschis. Tactica sa era, de obicei, sa-si terorizeze inamicul pana il ingenunchea.“ Daca orasele asediate nu se predau, dupa ce erau cucerite erau pedepsite cu multa cruzime: „locuitorii erau aspru pedepsiti pentru a servi drept exemplu. Erau torturati, violati, decapitati si jupuiti, iar cadavrele, capetele sau pielea lor erau expuse public. Casele erau demolate, campurile acoperite cu sare si livezile taiate“. Ca urmare a acestor campanii militare extrem de violente, Asiria a devenit extrem de bogata. Una din politicile adoptate de regii asirieni a fost deportarea unor populatii. „S-a estimat ca 4,5 milioane de oameni au fost deportate in cele trei secole ale Imperiului Asirian. Comunitati intregi de barbati, femei si copii au fost mutate cu forta dintr-un colt in altul al imperiului.“ „Amenintarea cu deportarea putea fi folosita atunci cand armata se apropia de o regiune pentru a incuraja predarea imediata.“ Cum a avut o ascensiune rapida, la fel si decaderea Asiriei a fost fulgeratoare; daca in 640 i.Hr. se afla la apogeul puterii, controland un teritoriu vast, din vestul Iranului pana in Egipt si in nord pana la Marea Neagra, dupa doar trei decenii imperiul disparuse, dezintegrandu-se se pare in urma unor disensiuni interne. Concentrarea intregii puteri in mainile unui singur om nu are cum sa conduca la stabilizarea sistemului politic.
Orice vid de putere atrage si este umplut
Babilonienii (acum se dinstinge figura lui Nabucodonosor, care ne poate suna familiar, dar care in fapt ar avea, plecand de la documentatia disponibila autorului, o imagine supradimensionata) si mezii au fost cele doua popoare care au profitat de disolutia Imperiului Asirian, conform principiului ca orice vid de putere atrage si este umplut, mai devreme sau mai tarziu.
Mezii erau o populatie de pastori din muntii Zagros (din Iranul de astazi) care au fost cuceriti de persi si integrati intr-unul din cele mai mari imperii cunoscute de Antichitate, care si-a avut originea in Orientul Apropiat. Expansiunea Persiei se leaga de numele lui Cirus cel Mare, care in 547 i.Hr. a reusit sa-l invinga pe regele Cresus al Lidiei, ajungand astfel pana la Mareea Egee si la orasele grecesti de pe coasta ionica. In timpul lui Darius, Imperiul Persan a ajuns la maxima sa intindere, prin cucerirea Libiei, a Traciei, a insulei Samos si anexand vestul Indiei, ba chiar impunand plata unui tribut Macedoniei si Nubiei.
Cu toate acestea, expeditia lui in Scitia, peste Dunare, a fost un esec, cum bine stim. Darius este si cel care a initiat campaniile impotriva elenilor, care au devenit atat de cunoscute si ecranizate. Razboiul dintre persi si eleni a fost continuat de fiul lui Darius, Xerxes (485-465). In timpul sau, trupele persane, estimate la un numar urias pentru lumea antica, au reusit sa treaca de rezistenta legendara a regelui Leonidas si a celor 300 de spartani (si nu numai) pe care ii conducea, patrunzand prin stramtoarea Termopile, cucerind si jefuind Atena. Dar acest avantaj strategic a fost anulat de batalia navala de la Salamina, care a dus la scufundarea flotei persane de catre atenieni.
Ulterior, a fost anihilat corpul de elita de 10.000 de soldati lasat in urma de Xerxes pentru a se ocupa de greci, Grecia (in sensul puzderiei de polisuri independente) scapand definitiv de amenintarea persana si contracarand de o maniera spectaculoasa prin Alexandru Macedon (care chiar daca nu era grec, era elenizat). Acest fapt va schimba complet structura politica a Orientului Apropiat.
In ciuda complexitatii subiectului abordat si a bogatiei informatiei oferite cititorului, volumul reprezinta o lectura necesara, pentru a descoperi evolutia omenirii, pornind de la structurarea societatii in Orientul Apropiat si pentru a intelege transformarile umanitatii in ceea ce s-au numit „zorii istoriei“.