niste sperma pentru propasirea speciei (Astronautul), un comando special din cadrul Natiunilor Unite ajunge la timp pentru a-l impiedica pe Danut, un baiat de paisprezece ani, sa se masturbeze si prin asta de a produce, ceva mai tarziu, un crah bursier de amploare (Efectul fluturelui), un sofer de camion care transporta iaurt se crede reincarnarea lui Adam, fiind totodata convins ca Eva lui il asteapta in orasul Porto Alepe din Brazilia (Adam si Eva), Isus se intoarce pe pamant, dar nu mai este dispus sa intoarca si celalalt obraz, caftindu-i fara mila pe niste baietani care oricum il cred zombi (A Doua Venire), un tip se duce in padurea Baneasa ca sa-si ingroape pisica moarta numai pentru a da peste o intrare secreta in Iad, unde doi insi se chinuie, spre disperarea unei Satane parca mult prea de treaba, sa schimbe un neon (Cat funeral), Rusia bombardeaza cartierul unui oarecare Tanase in incercarea de a-l face sa returneze cele doua prosoape furate de acesta dintr-un hotel din Moscova al carui proprietar se intampla sa fie prieten cu Putin (Bombardamentul), un inger cu trup de femeie coboara pe pamant pentru a convinge un prim-ministru sa demisioneze, dar el nu cade prada farmecelor ei, ceea ce are sa-l coste (Un inger se arata), contele Poganel are dificultati in a defini uratenia de necontestat a doi cai din herghelia sa (Doi cai urati), Ana si Catalin, doi adolescenti indragostiti, fac sex la 2 Mai spre consternarea si impotenta domnului Alexandrescu, tatal fetei, care nu-i poate opri (Vacanta), faimosul (intr-un alt univers) detectiv Chalpier reuseste fara prea mare efort s-o convinga pe fata doamnei Corneliuc, Berneea, sa se intoarca acasa, dar asta numai pentru ca este foarte inteligent (Fata doamnei Corneliuc), politistii Banciu si Prodan, nici foarte inteligenti, nici foarte prosti, intra in universul lui David Lynch – ca tot s-a relansat Twin Peaks –, desi propriu-zis ei intra doar intr-o casa parasita, dar mai bine n-ar fi intrat (Usi negre), maestrul de kendo Nakato Kajima inca mai are de lucrat cu marele invatat Brosteanu, cum si marele invatat Brosteanu mai are de lucrat cu Andrei, sclavul sau, un tip impiedicat care strica permanent cate ceva, desi asa am putea spune ca si Nakato Kajima mai are de lucrat la limba romana, desi e amuzant cum o vorbeste (Lectie de lupta). Maria si Danut, adolescenti de saisprezece ani, nu mai au timp sa-si consume idila (sau sa se mute in Bucuresti dupa liceu), caci peste lume se abate un razboi atomic care-i omoara pe toti, ceea ce-i bine pentru ca mai rau ar fi fost sa-i omoare numai pe ei (Romanta rurala), un porc incepe sa vorbeasca si are multe de spus, insa este omorat tocmai din cauza asta si la cererea sa (Miracolul de la Albesti), Zm si Zr, doi extraterestri (nu aceiasi din Astronautul, ci aceiasi din Imperiul pisicilor, povestirea care da titlul volumului) fac experimente stupide pe pamanteni de dragul unei stiinte dubioase si inutile (Experimentul), detectivul Macewski nu este foarte inteligent, dar stie sa bata, un alt mod de a rezolva cazuri (Maimuta contesei), o tipa „beton“ ajunge o sursa de penibil pentru prietenul ei care nu stie cum sa-i spuna ca are orgasme prea sonore (Prietena lui Andrei), un scriitor obscur afla intr-o seara ca a luat premiul Nobel pentru literatura, lucru care-l determina sa-i faca propuneri indecente unei ziariste care l-a sunat pentru a-i lua un interviu (O seara cu Eduard si Polonia) si calaretilor Apocalipsei, popositi intr-un sat romanesc, li se fura caii in timp ce beau la barul local (Cei patru calareti ai Apocalipsei). Nu vreau sa ma gandesc la consecinte, probabil ca de-aia a disparut satul romanesc.
Univers bizar, suprarealist, pur literar
Acestea sunt, foarte pe scurt, cateva din cele treizeci si doua de povestiri care compun proaspatul volum al lui Alex Tocilescu (si cand spun proaspat nu ma refer doar la momentul aparitiei), povestiri care, desi suficient de eterogene ca subiect, tema, intindere etc., au in comun nu neaparat pisicile, care apar doar in cateva dintre ele (Pisica lui Dumnezeu, aleasa de autor pentru a fi citita in cadrul unui interviu video recent luat de Luiza Vasiliu fiind poate chiar cea mai buna din carte, in orice caz cea mai duioasa), ci acest univers bizar, suprarealist, pur literar, dar in acelasi timp suficient de asemanator cu ceea ce numim realitate, in care sunt ele plasate, o lume in care animalele vorbesc (nu doar pisicile), extraterestrii sunt printre noi si lucrurile se intampla anapoda, dar, asemenea naratorului din Cat funeral si nu numai, nimeni nu se (mai) mira, miraculosul fiind acceptat cu aceeasi nonsalanta, indiferenta aproape, cu care acceptam de regula ca soarele rasare in fiecare dimineata sau ca noaptea se face intuneric. La aceasta acceptare fireasca contribuie in foarte mare masura si stilul autorului, invariabil de la o povestire la alta, si care mie mi-a adus aminte cumva de Raymond Carver, doar ca, spre deosebire de naratorul lui Carver, care descrie cele mai adanci si cutremuratoare drame domestice pe acelasi ton egal, lipsit de orice efuziune dramatico-sentimentala, cel adoptat de Tocilescu vine si cu o doza mare de umor, asa ca dincolo de continutul adeseori trist al prozelor autorului bucurestean aproape ca nu exista povestire la care in final sa nu te trezesti ca pufnesti in ras. Ceea ce este, ma gandesc, fix ce si-a dorit autorul.