Întâlnirile „Alecart“ au devenit deja o tradiție în cadrul FILIT, astfel că și anul acesta liceenii ieșeni au avut ocazia să își cunoscă scriitorii preferați și să le adreseze întrebări. Așadar, cum spunea moderatoarea evenimentului, Nicoleta Munteanu, „să înceapă spectacolul literaturii, să înceapă spectacolul întrebărilor și răspunsurilor“.
Anul acesta, Katja Petrowskaja și Dan Alexe au dat startul Întâlnirilor „Alecart“. Aceștia au discutat pe marginea cărților lor, respectiv Poate Estera și În punctul lui rebbe G.. Totodată, un punct de interes pentru liceeni a fost și filmul scriitorului Cabală la Kabul.
„Vorbiți cu mine ca și cum aș fi o scriitoare“, a spus Katja Petrowskaja, vizibil emoționată de reacțiile copiilor față de cartea sa. „Am scris o carte și atât. Asta nu e o garanție că sunt scriitor“, crede ea. Veselă și energică, vorbind într-o engleză impecabilă, scriitoarea a răspuns întrebărilor primite de la elevi și a spus că, după ea, trebuie neapărat să îi mulțumească traducătoarei, pentru că simte că traducerea în limba română ar fi chiar mai bună decât originalul german.
Scriitoarea a precizat că a scris Poate Estera pentru că a trebuit să se confrunte cu poveștile dureroase din istoria familiei sale. „Istoria familiei nu e ceva care să nu îți aparțină. Am început să confrunt această parte a istoriei familiei destul de târziu. Așa că mai întâi am împlinit vârsta de 40 de ani și apoi am început să scriu“, spune Katja Petrowskaja. După ea, „limba germană este singurul lucru fictiv din această carte“, iar dacă ar fi scris volumul în limba rusă, ar fi fost ca și cum și-ar fi scris memoriile.
„Eu nu prea inventez în general, prefer să spun povești adevărate, într-un mod întortocheat“ a fost dezvăluirea scriitorului Dan Alexe la întâlnirea cu liceenii ieșeni și le-a arătat partenerilor de discuție că o taină a scrisului este structura. „Pe mine m-a mirat întotdeauna faptul că unii scriitori spuneau că au început un roman și nu știu cum să îl termine. Cea mai bună scriitură este atunci când găsești mai întâi sfârșitul și o iei astfel retrospectiv, ca să poți să eviți capcanele“, a spus el. De altfel, Nicoleta Munteanu a adus și ea în discuție rigoarea structurii din În punctul lui rebbe G., spunând că este „o carte care oferă atât cât ești și tu dispus ca cititor să vezi în ea“.
Scriitura înseamnă umanitate, iar aici Dan Alexe și-a precizat, în fapt, poziția ca scriitor, prin faptul că, în opinia lui, cea mai mare vulnerabilitate a omenirii în zilele noastre este „absența compasiunii. Se spunea că răul nu există, ci este absența binelui. Dar în zilele noastre nu mai știm ce este binele“. În tandem, crede el, dacă am face referire la relele din interiorul oamenilor, lipsa umorului ar fi cea mai gravă dintre ele. Provocat să dezvăluie o întâmplare care i-a marcat viața, acesta a povestit de perioada în care a stat în Cecenia, la niște filmări: „Trăind acolo o vreme, am descoperit în ce fel poți intra într-o lume, fără să o perturbi“.