Fiecare început de an, după caz, aduce cu sine „operațiunea Retrospectiva“, când inventariem roadele anului precedent. Mărturisesc că episodul acesta îmi provoacă de fiecare dată un soi de anxietate. Mi-e mereu dificil să adun într-o pagină ce s-a întâmplat în douăsprezece luni editoriale – oricât de mic credem că este acest domeniu, se publică în România mii de cărți anual. Și e imposibil să citești tot, să cuprinzi întregul. Chiar de ai face-o, ar rămâne criteriile de clasificare, de selecție, întotdeauna discutabile, căci nu urmărim cu toții același algoritm. Așadar, din capul locului, cititorul trebuie să știe că orice retrospectivă oglindește o mică felie de realitate.
În ce mă privește, am decupat din lecturile pe care le-am avut în 2017 zona de volume autohtone – puțin mai ușor de controlat și potrivit preocupărilor personale din ultimii ani; traducerile, foarte numeroase, unele excelente, altele adevărate evenimente editoriale, au fost, prin urmare, excluse din „operațiunea Retrospectiva“. (Să ne înțelegem, acest lucru nu înseamnă nicidecum că am citit toate cărțile semnate de autori români apărute anul trecut – din nou, ar fi o misiune sisifică.) Odată ce am restrâns aria, am ales cinci categorii-umbrelă: ficțiune (roman și proză scurtă), poezie, non-ficțiune, literatură pentru copii, antologii-reeditări. Apoi am început să notez în fiecare categorie volumele care mi s-au părut cele mai bune anul trecut. Ca de obicei, am certitudinea că am uitat multe cărți care ar merita cel puțin menționate – memoria mea e extrem de capricioasă, iar exercițiul de a nota lucrurile acestea pe parcursul anului eșuează, de fiecare dată, după primele luni –, știu de pe acum că voi regreta când le voi găsi în alte retrospective.
Înainte de a enumera cărțile pe care le-am ales pentru fiecare categorie amintită mai sus, am hotărât de data aceasta să fac și un top cinci (subiectiv), care include volumele fără de care cred că 2017 nu ar arăta la fel, cărțile pe care vi le recomand cel mai tare și mai tare, dacă nu le-ați citit deja. Prin urmare, în viziunea mea, cele mai spectaculoase reveniri și cele mai bune cărți ale anului trecut au fost Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu, de Florin Chirculescu (Nemira), Mandarina, de Răzvan Petrescu (Curtea Veche), Pereți subțiri, de Ana Maria Sandu (Polirom), Bani. Muncă. Timp liber, de Elena Vlădăreanu (Nemira), Regele Piticuț, de Radu Vancu, il. de Irina Dobrescu (Cartier). O mențiune specială merge către Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac (Cartier) – mențiune pentru că, deși este un roman excelent, a apărut, de fapt, în decembrie 2016, dar reacțiile (și lecturile) au venit abia în 2017.
Păstrându-mi pledoaria subiectivității, derulez acum topurile pe categorii ale celor mai însemnate volume de anul trecut.
La capitolul ficțiune românească, cele mai bune zece cărți au fost semnate de Florin Iaru (Sânii verzi, Polirom), Bogdan-Alexandru Stănescu (Copilăria lui Kaspar Hauser, Polirom), Mihai Radu (Extraconjugal, Polirom), Ioana Nicolaie (Pelinul negru, Humanitas), Simona Antonescu (Hanul lui Manuc, Polirom), Liliana Corobca (Caiet de cenzor, Polirom), Lucian Dan Teodorovici (Cei care cheamă câinii, Polirom), Adrian Georgescu (Exitus, Polirom), Ligia Ruscu (O căutare, Polirom), Bogdan Coșa (Ultraviolență, Polirom). Mi-au mai plăcut (și m-au surprins) și volumele Miere, de Tudor Ganea (Polirom), Cenușă rece, de Mihaela Perciun (Polirom), În spatele blocului, de Mara Wagner (Nemira), Whole Lotta Love, de Maria Balabaș (Casa de Pariuri Literare), Omnium, de Florin Stanciu (Nemira), Misterul mașinuțelor chinezești, de Florin Irimia (Polirom), Bacalaureat, de Ovidiu Eftimie (Nemira).
Pentru mine, cele mai însemnate volume de poezie ale anului au fost adevăratul băiat de aur, de Andrei Dósa (Casa de Editură Max Blecher), Dar noi suntem oameni obișnuiți, de Diana Geacăr (Cartea Românească), kirilă, de Teodor Dună (Tracus Arte), foloase necuvenite, de Teodora Coman (Casa de Editură Max Blecher), cele mai mici proze, de Doina Ioanid (Nemira), Lucru de mînă, de Alice Popescu (Casa de Pariuri Literare), Incendii, de Iulia Modiga (Cartea Românească), Noaptea Sfântului Alcoolomeu, de Octavian Perpelea (Casa de Pariuri Literare).
Cărțile de non-ficțiune a căror apariție m-a bucurat sunt Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute, de Bogdan Suceavă (Polirom), O propunere de corpo-etică feministă: masculinități și filosofia diferenței sexuale, de Ovidiu Anemțoaicei (Tracus Arte), Rosé, de Marius Constantinescu (Nemira), Peisaj după isterie, de Mircea Cărtărescu (Humanitas), De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc, volum coordonat de Vintilă Mihăilescu (Polirom), Scurtă istorie. Panoramă alternativă a literaturii române, de Mihai Zamfir (Polirom), Roland Barthes, mitologii românești, de Alexandru Matei (Art), Zodia cancerului. Jurnal 2012–2015, de Radu Vancu (Humanitas).
Literatura autohtonă pentru copii capătă din ce în ce mai mult contur și e tot mai prizată, ceea ce mă încântă cu nerușinare. Așa că nu se putea să nu menționez și cărțile mele preferate din literatura pentru copii scrisă de autori români în 2017. Acestea sunt: Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase, il. de Alexia Udriște (Nemi), O vară cu Isidor, de Veronica D. Niculescu (Polirom), Rostogol păzește pepenii, de Lavinia Braniște, il. de Andrei Măceșanu (Arthur), Enescu și hora razelor de soare, de Cristina Andone, il. de Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița, Thea Olteanu (Nemi), Dosarul unei vacanțe de groază. Al treilea caz al Detectivilor Aerieni, de Ana Rotea (Arthur), Destinul Prințesei de Nor, de Cătălina Miciu, il. de Cristina Barsony (Curtea Veche), Val și Cetatea Sufletelor, de Ana Alfianu (Humanitas), Lupul jucător de poker, de Irina Dobrescu (Arthur).
Cele mai faine reeditări mi s-au părut Povestiri cu înjurături, respectiv Dincolo de frontiere, ambele de Sorin Stoica, și Lavinucea, de Lavinia Bălulescu, toate publicate la Casa de Pariuri Literare. Iar antologiile care rămân cu mine din 2017 sunt Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017, de Claudiu Komartin, fotografii de Ana Toma (Cartier), Petre Stoica, Singurătatea noblețele ei. Poeme alese de Marius Chivu, de Petre Stoica, fotografii de Cosmin Bumbuț (Cartier) și Cum să fii fericit în România, de Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Tatiana Niculescu, Vlad Zografi, Andrei Cornea, Andrei Pleșu (Humanitas).
Un comentariu
Revelația anului 2017 este pentru mine „Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu. Mi-a plăcut foarte mult.