Reprezentatii stradale mizau adesea mai mult pe nemiscare, pe postura, pe costumatie – sau pe lipsa acesteia –, pe concept, pe poemul postmodern care poate fi trupul dansatorului. In sali insa, publicul platitor de bilet sau posesor de invitatie stia la ce sa se astepte. Chiar si asa, surprizele au fost mari, mai ales data fiind tema din acest an, „Corpul”. Sa vorbim despre doua dintre ele.
Interzis minorilor!
Unul dintre cele mai incitante spectacole a avut loc pe scena teatrului, departe de ochii strazii. Si de ai minorilor, carora intrarea le-a fost interzisa, din cauza „scenelor de nuditate”.
Doua reprezentatii consecutive, Female Study si Hermaphrodite, ale companiei „Quasi Stellar” din Grecia, anuntate ca un fel de studiu antropologic al nuditatii, au fost sustinute de Markella Manoliadi si de Constantinos Rigos, care au dansat complet dezbracati timp de cite 30 de minute.
Coregrafa Apostolia Papadamaki a conceput un dans in care se trece de la contorsionare la nemiscare, de la zbatere la momente calme, poetice. Female Study si Hermaphrodite fac parte, alaturi de Male Study, dintr-o trilogie care exploreaza prototipuri si arhetipuri umane. Din pacate, cea de-a treia parte nu a fost prezentata la Sibiu.
Chin si inaltare
Female Study. Ea, un trup gol chircit pe podea, care se zbate. Parca i-ar creste dureros aripi.
Tot dansul e o lupta spre inaltare. Pe un ecran, in spatele scenei, un cap invaluit in matase, conturul unui chip abia perceptibil. O voce articuleaza cu greu inceputuri de cuvinte. Dupa o vreme, femeia reuseste sa se ridice. Pe ecran, chipul se dezvaluie, e un alt eu; femeia se priveste pe ea insasi, uimita. Ca in depresiile profunde, celalalt eu, parca numai ochi, priveste la eul zbuciumat, de carne, de pe scena. Eul privitor, fie senin, fie ingrijorat, este permanent neputincios.
Sub ochii tuturor, femeia se straduieste sa se ridice pe virfuri. Prabusirile sint violente. Pe ecran, in ochiul drept sclipeste o lacrima, abia perceptibila. La final, trupul se dezvaluie intru totul, stind in picioare, in fata imaginii. Zbaterea inceteaza. Femeia isi acopera, rusinata, partile de care inainte parea sa nici nu fie constienta. S-a ridicat. A reusit. A invins sau a fost invinsa?
Douazeci de minute pauza, spectatorii sint scosi din sala. Se reface decorul, si iata-l pe el. Hermaphrodite. Dansatorul, tot complet dezbracat, se afla pe un fel de soclu. O lume prea mica in care va trebui sa se descurce. Sa-si joace rolul. E o lume de pe care poate oricind sa cada, sa-si fringa gitul. Scaunele sint asezate de asta data direct pe scena, de jur imprejurul acestui soclu meschin. Incepe un dans foarte asemanator cu al femeii. Zbatere si, in cele din urma, chinuita, inaltarea. Trupul este expus fara mila sub reflectorul ale carui raze cad necrutatoare, vertical.
Istoria placerii
La Pavilionul 2007, un public restrins, format in mare parte chiar din participanti la festival, s-a delectat cu Collectif Utilite Publique, povestea unui cuplu modern si a placerilor. Cei doi dansatori, Anna si Nicholas, din Elvetia, incep sa danseze sumar imbracati, pentru ca apoi sa cada prada constringerilor de tot felul. El o obliga sa isi puna fusta si se imbraca si el, dupa care cei doi se comporta ca un cuplu erodat, chinuit de rutina. Barbatul vrea ca femeia sa adopte fel si fel de pozitii nefiresti, ea se revolta, incepind un dans fantastic, din par. Pletele blonde si lungi danseaza ca o prelungire a corpului.
Cuplul e prins in discutii si certuri. Isi tot cauta locul, se muta dintr-o parte in alta a scenei, vorbind. Nicaieri nu le mai este bine. In cele din urma, dispar si reapar imbracati exotic, in blanuri artificiale, sugerind o evolutie spre libertate, insa o libertate perversa. El are doar pantaloni, ea are doar haina. Incep un dans lasciv si cinic, cu limbile.
Spectacolul se incheie cu barbatul citind o lista nesfirsita cu ce are de facut de acum inainte: va trebui sa ii spuna femeii ca e frumoasa, ca e unica sau macar ca a slabit. La fiecare calitate enumerata, femeia tresare orgolioasa. Aplauzele din final sint, ele insele, un nou elogiu.
DENSITATE: Dans, filme, discutii
Programul festivalului a cuprins circa douazeci de spectacole de dans contemporan, opt seri de filme, doua ateliere de dans si o masa rotunda internationala. Au participat peste cincizeci de artisti dansatori si coregrafi din Austria, Belgia, Elvetia, Estonia, Franta, Grecia, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Statele Unite ale Americii si Romania. Programul a inclus si filme despre dans, proiectate la Studioul Astra Film, cu intrarea gratuita. Organizator al festivalului a fost Fundatia Culturala PROIECT DCM.