Docu-fictiune, Clara B. manipuleaza in mod briliant fictiunea in scopuri documentare si imaginile de arhiva (documente) in scopuri fictionale. Frontiera intre fictiune si documentar e foarte fragila si tocmai in asta rezida farmecul filmului. Nu stii exact daca femeia a existat cu adevarat, pina la ce punct filmul traseaza un destin adevarat si de unde incepe sa inventeze.
Dincolo de toate acestea, Clara B. traseaza istoria europeana a unei jumatati de secol, cu tumulturile ei surprinse in tumulturile vietii protagonistei. Aici patrunde pe tarimul documentarului, fara sa-l paraseasca complet pe cel al fictiunii.
Clara B. e un film ce jongleaza cu confuzia, iar efectul e cel scontat – manipularea ca materie prima intr-un film care e o mica bijuterie, cu o imagine superba si o atmosfera nostalgic-invaluitoare.