Probabil ca e extrem de aiurea sa spun ca nu ma asteptam ca Mailer sa moara... , nu? Era o prezenta constanta, isi bagase picioarele in toti contemporanii sai din secolul XX si dadea semne ca ar putea sa treaca cu bine si peste asta care abia a inceput. De altfel, ultimul sau roman, Castelul din padure, era primul dintr-o planificata trilogie.
Cum e sa planifici o trilogie monumentala la virsta de 84 de ani? Exista mai multe optiuni: esti nebun, megaloman sau, poate, stii mai multe decit noi…
Cred ca lucrul care m-a atras intotdeauna la Mailer a fost orientarea sa constanta a rebours: a avut 6 neveste (pe una a si injunghiat-o), dar a urit feminismul, a scris romane istorice, dar n-a pregetat sa-l plezneasca pe nimicul ala de Gore Vidal, a fondat „The Vilagge Voice”. Dar n-a confundat niciodata The New Journalism cu superficialitatea (asa cum o face adeseori tovarasul sau Tom Wolfe), a cistigat de doua ori Pulitzer Prize si National Book Award, dar nu i-a ajuns, asa ca a candidat la primaria New-York-ului… nestiind ca ar trebui fie sa traga de fiare, fie sa joace in vreo super-productie cu roboti…
Imaginea lui Mailer? Profund macho: intotdeauna, chiar si la cei 80 de ani, cu camesa descheiata, parul de pe piept exhibat cu mindrie.
Atitudine care l-a deranjat teribil pe Martin Amis, treaba descrisa cu infinit umor in The Moronic Inferno. Asta a fost un interviu care, sincer, m-a dat peste cap: m-am trezit prins intre doi idoli – autorul lui Money si cel caruia ii devorasem An American Dream. Unul profund britanic, ancorat (desi n-ar recunoaste-o vreodata) in ironia lui Kingsley Amis, celalalt ilustrind perfect „titanismul”, cu toate ingredientele monstruosului aruncate in alambicul fiintei sale.
Death was a creation more dangerous than life (An American Dream)
Nu stiu exact ce-o fi facind bietul Mailer acum, insa as paria ca-i implicat intr-o bataie de bar in Iad. Treaba asta cu moartea l-a bintuit toata viata, ca sa zic asa… Incepind cu Cei goi si cei morti, unde moartea e practic personajul principal, trecind prin Un vis american, unde profesorul-politician Rojack e urmarit de privirea unui soldat german pe care-l ucisese in razboi, apoi… Evanghelia dupa Fiul… o oda inchinata mortii, iara nu vietii de dupa.
Nimeni nu-mi numeste pudelii homosexuali
Astea au fost cuvintele lui Mailer inainte de a se lua la bataie, pe strada, cu un drogat care-i jignise potaile. Nu s-au retinut frazele dinainte ca Mailer sa-i arda un cap in gura lui Gore Vidal… Dupa ce si-a injunghiat cea de-a doua sotie, pe Adele Morales, la o petrecere, Mama Mailer a iesit in presa, spunind ca fiul ei e un geniu, iar un geniu nu poate fi casatorit cu o femeie obisnuita…
„Unul dintre avantajele batrinetii este ca te doare-n cur de oricine. Ce-o sa-mi faca, o sa vina sa ma omoare? Foarte bine, faceti un martir din mine! DATI-MI NEMURIREA!”
Ultimul sau roman, Castelul din padure, care-l descrie pe Hitler ca pe un bebelus care face in mod constant pe el si este vizitat zilnic de Diavol, a stirnit protestele criticilor germani si evrei. O treaba obisnuita pentru Mailer, ba chiar o reactie necesara lui, ingredientul care-l tinea in viata.
Adica viata…
Mailer s-a nascut intr-o familie evreiasca in Long Branch, New Jersey, in 1923. La doar 16 ani a inceput sa studieze inginerie aeronautica, la Harvard. Imediat dupa absolvire a fost incorporat si trimis sa lupte cu japonezii, in Pacific. Experienta asta va fi transpusa in Cei goi si cei morti, o carte la a carei valoare, spun unii, Mailer n-a mai reusit sa se ridice vreodata. In acele timpuri, Mailer obisnuia sa vorbeasca despre idealul sau: acela de a scrie Marele Roman American, care sa-l plaseze deasupra rivalilor sai: William Styron, Saul Bellow sau John Updike. Desi n-a prea reusit sa convinga criticii cum ca ar fi, intr-adevar, un geniu, a reusit sa-si transforme viata intr-o imagine absoluta a excesului. Pina la virsta de 40 de ani fusese deja casatorit de 4 ori. A mai avut doua foarte scurte mariaje (unul de doar o zi) cu o cintareata si cu o actrita inainte de a se calma, surprinzator, alaturi de cea de-a sasea sotie, Norris Church. A strins o colectie de 9 copii, in total.
In ultimii ani ai vietii obisnuia sa-si aminteasca New York-ul anilor ’60-’70, cind nu a reusit sa devina primarul orasului, desi promisese, la alegeri, lupte cu gladiatori in Central Park. Obisnuia sa colinde strazile impreuna cu Truman Capote si sa dea de tot felul de necazuri. A povestit cum Capote l-a dus intr-un club numit Cadavrul, unde Mailer a descoperit cu groaza ca numele venea de la un cadavru real, postat in mijlocul ringului de dans. La strigatul plin de dezgust al lui Mailer, Capote l-a linistit: „Norman, nu te speria, il schimba in fiecare seara cu unul proaspat”. Se pare ca acel club avea un contract valabil cu morga orasului.
Gore Vidal nu are amintiri foarte placute in legatura cu Mailer. In timp ce asteptau sa intre in direct, la televiziune, Mailer i-a fript un cap in gura. Se pare ca Vidal ii contestase genialitatea… Nimic nu l-a bucurat mai mult decit sa se ia la harta cu miscarea feminista, treaba care a culminat cu declaratia facuta, in ’86, la un congres international al scriitorilor, ca „sint mult mai multi barbati preocupati de probleme intelectuale decit femei”.
Mailer a fost vazut ca un fel de lider diabolic al porcilor falocentristi din momentul in care Adele Morales, in cautare de nitica faima/bani si-a publicat memoriile in care povesteste cum Mailer o lovea in burta in timpul sarcinii, cum o obliga sa ia parte la orgii, dupa care devenea gelos, motiv pentru care a si injunghiat-o… Si, totusi, a avut parte de o batrinete normala, oarecum respectabila. Se mai enerva din cind in cind, mai ales la ideea ca jurnalismul sau este mai bun decit proza: „Cred ca romanul este un gen superior. Un Duce nu va suporta niciodata sa fie numit Conte”.
Norman Mailer a fost ultimul scriitor dintr-o traditie deschisa de Hemingway si Scott Fitzgerald. Cred ca de acum putem pune punct: a devenit oficial faptul ca literatura a intrat intr-un nou secol.