1 Decembrie. De dimineata, timp de cinci ore, pannel de discutii pe tema migratiei si a felului in care influenteaza cinematograful. Ma prind ca m-am urcat in autocarul gresit numai cind il vad pe Amos Gitai citeva scaune mai in fata si-mi dau seama ca am nimerit cu pannelistii. Stau doua ore la discutii dupa care plec. E plicticos, un sociolog olandez a incoltit o „stilista de moda”, Katja Fuhrmann, care a lucrat la MTV, lansind trenduri si alcatuind hainele prezentatorilor. Ce stie ea sa spuna in ce fel stilul MTV face societatea mai libera? Dar cui ii pasa? Gela Babluani, autorul lui 13 negru, a iesit si el la tigara. E si el plictisit, nu vede rostul acestor discutii. Plec. Cristian Mungiu a facut 20 de ore in avion de la Taipei la Berlin. Anamaria Marinca, venita de la Londra, e si ea un pic obosita, dar amindoi sint veseli. Cristi ne povesteste cum l-a abordat anul asta o doamna in avion. Se tot uita la el pe dupa fotoliu si la un moment dat a avut o revelatie: „Eu va stiu pe dumneavoastra de la televizor! Sinteti Alin Mungiu!”. In holul Hotelului Concorde, unde Cristi vorbeste cu Giorgio Ficcarelli, de la Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti. Apare deodata Tudor Giurgiu, care a dat o fuga de la Paris, unde noua cinematografie romana a fost iar invitata, acum alaturi de Todd Haynes. A fost bine, s-au „pitch”-uit proiecte. Senzatia ca lumea e mica. Tudor Giurgiu: „Mai nou, numai in strainatate apucam sa ne vedem, noi cineastii. La Bucuresti n-avem timp”.
Cristian Mungiu – Regizorul European al Anului!
Seara. Arena Berlin. Jurnalistii, in special de la agentii, au un spatiu lipit de sala unde se dau premiile, cu monitoare, fete de masa albe, scrumiere (!), wireless, mincare pe bani. Cind incepe ceremonia, apar fotoreporterii ca niste buldozere, isi trintesc gentile pe masa, isi aduc farfurii pline ochi cu sandviciuri, vorbesc tare in timp ce descarca pozele facute pe covorul rosu si ne mai si intreaba cine sint cei pe care i-au fotografiat. De la bucatarie se aude un permanent zgomot de farfurii trintite.
Cristian Mungiu, Anamaria Marinca si Maia Morgenstern (invitata sa prezinte un premiu) stau la aceeasi masa cu sirbul Stefan Arsenjevic si cu Nikolai Nikitin, selectioner al Berlinalei. Au emotii. Genericul editiei e pe fond rosu comunist, cu stele galbene si cu umbra lui Belmondo in A bout de souffle. Dar Godard nu vine sa-si ia premiul pentru intreaga activitate. S-a razgindit in ultimul moment si a trimis o scrisoare neplacuta. Wim Wenders e fiert. Primele emotii. Pleoapele Maiei Morgenstern tremura. Nu ia Mungiu pentru scenariu, ia Fatih Akin, care are nepolitetea de a spune ca nu a vazut celelalte filme. Mai sint trei categorii. Nici Anamaria Marinca nu ia pentru interpretare feminina. Premianta Helen Mirren (pentru, fireste, The Queen) ne vorbeste dintr-o inregistrare video. Mai sint doua categorii. Pe scena urca Viviane Redding si Jean-Marc Barr. Francezul ne poarta noroc. Se uita cu atita drag la Cristi… Cred ca i-a vazut filmul… Masa est-europenilor (a doua de la capat de rind, dar in fata) e in picioare. Cristian Mungiu – Regizorul European al Anului! Trimit SMS-uri „in patrie”. Maia Morgenstern urca sa prezinte premiul urmator. E foarte emotionata. Le zice oamenilor ca e Ziua Nationala a Romaniei si o da pe romaneste, spunind ca e foarte fericita si mindra sa fie alaturi de Cristian Mungiu si de Anamaria Marinca. Urmeaza alt moment emotionant, care ma face un pic sa uit ca mai e de asteptat. Liv Ullmann a adus niste pietre pe care le da membrilor fondatori ai EFA ca sa-si aduca aminte de Ingmar Bergman. Desi Liv Ullmann povesteste cum s-a petrecut unica intilnire dintre Bergman si Antonioni, nu inteleg de ce Bergman e comemoratul principal. Cameramanul surprinde privirea emotionata a Aneimaria.
Transmisie live in 61 de tari
Christopher Doyle da apoi un mini-show prezentind premiul pentru realizari deosebite in 2007, si il numeste pe premiantul Michael Balhaus, „fuckin’ whore”. Sala e derutata, lui Wim Wenders cred ca i-a cazut calciul. Ceremonia se transmite live in 61 de tari. Ultima categorie si cea mai importanta – Filmul European al Anului. Cind Jeanne Moreau e invitata pe scena, imi aduc aminte de Jane Fonda la Cannes. E o chestie… Cristian Mungiu pare mirat sa ia premiu. Nu se astepta. Nici nu mai are speech, pentru ca Maia Morgenstern i-a luat-o inainte si a zis de Ziua Nationala. Spune ca nu are cum sa-l aduca pe producator pe scena, pentru ca producatorul este tot el. Sala ride. Le multumeste actorilor si Festivalului de la Cannes pentru ca i-a luat filmul in competitie. Imi string repede catrafusele. Dupa poza de grup a premiantilor, incep Q&A-urile. Primul e Mungiu. Pune trofeele jos si vrea sa se aseze pe trepte, dar operatorii n-au lumina. Nu ma pot abtine sa nu-l intreb ceva si in romana, legat de Ziua Nationala. Primul rind de jurnalisti se intoarce spre mine, oarecum mirat. Cristi imi raspunde in engleza, dar pentru ca sint emotionata nu tin minte ce zice. Cind ajung la hotel si incep sa scriu corespondenta pentru „Romania libera”, il sun si-l rog sa repete raspunsul.