Laurentiu Midvichi este un pictor care, in timpul liber, face cele mai frumoase coperte de carte din Romania. Sau copertele cartilor cele mai dorite de publicul romanesc.
56 de lucrari care acopera un spatiu aparent finit: nudul. Dar combinatia pe care o propune artistul sare un pic din granitele acestui finit. De fapt, asistam la o juxtapunere: nudul feminin, model unic, obsesiv deloc compulsiv, repetat, se intersecteaza cu pestele. Si nimic mai mult. Unii ar incerca sa gaseasca aici citeva taine crestine, dar nu aceasta e calea corecta. Altii sa conecteze carnalul fiintei umane cu originile carnalului, adica pestele. Si toti ramin contrariati cind pictorul da o singura formula: WYSIWYG. What You See Is What You Get. Oare asa sa fie?
Laurentiu Midvichi se prezinta ca un traditionalist tinar: petrece mai mult timp in atelier decit acasa, admira mediile contemporane de arta, dar prefera sa faca pictura, old school, pentru a oferi optiuni si celor initiati, celor care cauta in continuare fenomenul estetic din arta. Pe de alta parte, isi permite riscul de a prezenta „work in progress”, adica citeva desene, in carbune, cu citiva pesti imensi, imobili-zen, in care inca mai urla o parte din facerea lumii, nu prea stim clar care lume. Acelasi artist care declara ca „a privi un peste e ca si cum ai vizita o galerie de arta.”
Pestele, inlocuit cu o halca de carne de porc
Sa zicem ca te plasezi in mijlocul galeriei si te lasi inconjurat de picturile lui Midvichi. Foarte puternice fiecare, cromatic, nu se incaleca in privirea ta. Ca si cum ai asista la portiuni din acelasi film, fara a detecta suprapunerea. Erotismul e ascuns, asa cum si-l doreste, detaliul prins intre lumina si umbra, femeia e in afara pestelui fara a fi pestele in afara ei. Cautarea anatomica, asa cum o numeste, nu se face prin corpul uman, ci in constitutia fractala a pestelui. Textura lui, reprezentare selectiva a unei naturi, din care se extrage efectul natural (orice carcasa de peste devine obiect al putrefactiei), devine subiect. Asa isi descrie artistul demersul prin dublarea subiectului: nudul intilnit cu pestele fac impreuna un subiect al discursului pictural.
Dar lucrurile nu se opresc la subiectul femeia-cu-peste. Exista alte citeva nuduri unde artistul exploreaza, baconian, si alte tipuri de carnalizare. In „Aripi” pestele este inlocuit cu doua halci de carne de porc, iar subiectul, asa cum il cauta Midvichi, nu se altereaza. Sau atunci cind se suprapun pestele si femininul. Cind culorile gliseaza in contrarii, cind lumina se misca tot spre est, acolo unde e spatiul formator al lui Laurentiu Midvichi, inseamna ca ati ajuns la expozitia lui din interiorul Casei Poporului. Ca Iona in burta balenei, dar sa nu exageram. Pina pe 11 ianuarie.