„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din romanul Cerberus, de Marius Albert Neguț, care va apărea în curând în colecţia „ Ego. Proză“ a Editurii Polirom.
– Fragment –
Albert nu își dăduse seama decât noaptea târziu, când, după o așteptare răbdătoare, îi răscolise camera în căutarea a ceva, nici el nu știa ce, care l-ar fi putut lămuri unde-i este fata. Abia când observase lipsa bijuteriilor Marei, dar mai ales a cărții de identitate și pașaportului, conștientizase cu adevărat gravitatea situației.
Marei nu-i venise ușor să-și mintă părintele, dar nu avusese de ales. Știa că acesta nu ar fi fost de acord în veci ca ea să-și amâne cu un an examenul de bacalaureat și, în consecință, intrarea la facultate. Planurile ei de viitor, făcute împreună cu Milano, erau complet diferite de ale tatălui său.
Din clipa în care își dăduseră seama că nu pot trăi unul fără de celălalt, cei doi îndrăgostiți se tot chinuiseră să-și imagineze cum pot ei, adolescenți aflați la început de drum, să fie împreună. Inevitabil, se loviseră de problema unei locuințe. Familia lui Milano nu le putea oferi nimic – profund rușinat, băiatul o asigurase de asta. Cât despre tatăl ei, deși acesta avea o situație materială bună, chiar și în cazul greu de crezut că ar fi acceptat, nu și-ar fi permis să le cumpere un apartament. Un simplu calcul al veniturilor îi determinase să elimine posibilitatea de a se muta cu chirie. De asemenea, în momentul în care luaseră în calcul angajarea, nivelul scăzut al salariilor la care ar fi avut acces din cauza slabei pregătiri profesionale le frânsese din start elanul.
Pentru Mara, visul de a locui în aceeași casă cu cel pe care îl iubea devenise obsesie. La un moment dat chiar se oferise să-și vândă aurul pentru a plăti un an de chirie, răstimp în care lucrurile s-ar mai fi limpezit, dar Milano o refuzase.
Din acest impas, în mod absolut providențial, îi scosese Ador. Fata îi era recunoscătoare pentru tot ce făcea pentru ei, începând de la sfaturi și până la bani; de la apartamentul în care-i lăsa să se iubească și până la ultimul gest, menit să-i ajute în materializarea visului lor comun. Unchiul lui Milano fusese cel care-i lămurise că în România nu au nici o șansă… Tot el le arătase calea, apoi, prin relațiile lui, le și intermediase rapid un contract foarte bine plătit în Turcia. Mara urma să fie recepționeră la un hotel situat pe malul Bosforului, iar managera acestuia – cu care fata conversase pe Messenger în cadrul unui video-interviu – o asigurase că singura cerință necesară este cunoașterea limbii engleze, turcă urmând să învețe acolo. Cât despre Milano, lui i se oferise un post de băiat de serviciu, slujbă care, deși neatractivă ca salariu, era foarte bănoasă datorită bacșișurilor lăsate de turiștii cărora urma să le care bagajele. Dacă totul mergea bine, în doar un an urmau să se întoarcă în țară cu suficienți bani cât să-și facă un viitor. Singurul inconvenient minor era faptul că nu puteau pleca amândoi odată, Milano urmând să-i calce pe urme cu o lună întârziere. Dar Marei nu îi era teamă. Cum să nu aibă curaj, când îl va avea alături pe el?! Pentru ce altceva merita să se sacrifice în lumea asta, dacă nu pentru dragoste?!
Cu doar câteva zile înainte de bacalaureat, imediat după ce Albert plecă de acasă, Mara își scoase de sub pat trolerul plin ochi cu ce considerase că i-ar fi necesar. Cu o zi înainte îl rugase pe Ador să-i păstreze bijuteriile până la momentul când i le va cere înapoi. Codindu-se, bărbatul acceptase, promițându-i solemn că i le va păstra neatinse. Mara calculase deja cu Milano și, la momentul oportun, dacă va mai fi nevoie să le vândă, suma obținută putea fi decisivă în cumpărarea unui apartament. Avusese și taică-său dreptate cu ceva… Iată că toate acele cadouri scumpe, primite de-a lungul anilor, urmau să o ajute în atingerea visului.
Degetele fetei tastară cu repeziciune un mesaj, după care se așeză pe pervazul ferestrei și așteptă. Camera era situată la mansarda imobilului – de la înălțimea ei, în timp ce inima-i zburda în piept ca unui iepuraș, putea observa strada. În momentul în care primi răspuns, văzu deja mașina lui Ador oprind pe trotuarul de vizavi.
Grăbită, mai să se împiedice, părăsi casa părintească fără ca măcar să închidă ușa în urma ei. Evada în sfârșit din colivia în care crescuse. Urcă în mașină și își sărută pasional iubitul.
Scurtul drum de acasă până la autogara Toros și-l petrecu în brațele lui. Spre deosebire de ea, care era atât de bucuroasă, tânărul părea trist. Mara îl înțelese și-l consolă. Și pe ea o supăra faptul că trebuia să plece singură, dar gândul că urmau să se revadă curând o întărea. Cu toate acestea, emoțiile o cuprinseră când, ajunși, trebui să-și ia la revedere de la iubit.
— Îți las ceva până când ne vom revedea, îl surprinse Mara pe Milano, scoțându-și lănțișorul de la gât și oferindu-i-l.
Din interiorul medalionului îndepărtase vechea fotografie, punând în locul acesteia una cu ea. I-o arătă, șoptindu-i:
— Pentru momentele în care-ți va fi dor de mine…
Îi opri vorbele cu un sărut prelung de rămas-bun. Ar fi stat în brațele lui, fără să-i trebuiască nimic, o veșnicie. Se revoltă în sinea ei. De ce oare iubirea nu este de ajuns? Ce caută banii într-un sentiment atât de curat?
Ador fu cel care-i smulse din clipă. Pe un ton părintesc, îi încurajă, după care o luă pe Mara de braț și se îndreptară cu toții spre autocar.
Abia când urcă, fata simți cum o cuprinde îndoiala. Se simți ca atunci când era mică și greșea fără știrea tatălui său. Poate că ar fi trebuit să-i spună ce are de gând… Măcar să-i fi lăsat un bilet…
O să-l sun de la hotel! își spuse, după care goni slăbiciunea. Autocarul se puse în mișcare, iar ea îi trimise lui Milano, din vârful degetelor, o ultimă sărutare.
Plecă pe calea destinului ei, pecetluind astfel soarta multora…
CARTEA
„Deși numele acestui roman trimite cu gândul la mitologia greacă, povestea lui Marius Albert Neguț este una cât se poate de actuală și posibilă. Cu precizie și vădită aplecare spre detaliu, autorul ne arată o lume ale cărei caverne par să înghită tot ceea ce înseamnă puritate, inocență, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care și-l poate imagina un părinte prinde viață și, odată declanșat, lasă porțile Hadesului larg căscate. Însă iubirea părintească n-are limite și transcende timpul și spațiul, pornind într-o misiune de salvare ce pune întregul univers în mișcare. Cerberus este o călătorie în Infern la capătul căreia rămâi cu spaima unei amenințări ce va plana mereu deasupra lumii.“ (Camelia Cavadia)
AUTORUL
Marius Albert Neguț (n. 22 ianuarie 1976) – prozator și publicist român. A debutat în 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul Îngeri rătăciți (distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu“). Al doilea roman al autorului, Inocența păcatului, a apărut în 2017, la aceeași editură. În 2018 a publicat romanul Din altă viață. Jurnal de copil, urmat, în 2019, de Din altă viață. C.V. de Golan.