A 70-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, prima ediție oblăduită de Carlo Chatrian (noul director artistic, venit de la Locarno) și Mariette Rissenbeek (director executiv, fost director al German Films) s-a deschis pe 20 februarie într-o zodie agitată.
Spaima de coronavirus a făcut ca, până la ora scrierii acestui text, peste 60 de chinezi care intenționau să participe la European Film Market (piața de filme din cadrul festivalului) să-și anuleze deplasarea. Alte circa 15 persoane din diferite alte țări și-au anulat participarea la European Film Market din același motiv, iar festivalul s-a văzut obligat să dea un comunicat pentru a anunța că nu are nici un motiv să anuleze ediția, dar că a luat toate măsurile de precauție: a pus dezinfectante în spațiile publice, a instruit personalul și a asigurat spații rezervate la Institutul de Virusologie din Berlin, precum și un izolator special la Spitalul Charité.
Deși chinezii din Market și-au anulat sosirea, festivalul îl așteaptă pe cineastul Jia Zhangke, dar e posibil ca documentarul său, Swimming out till the Sea Turns Blue, care trebuie să aibă o proiecție specială în festival, să nu fie terminat la timp. (De teama coronavirusului, Festivalul de Film de la Hong Kong, programat pentru primăvară, a fost deja amânat pentru la vară.)
Carlo Chatrian, care în mod declarat e mai interesat de limbajul cinematografic decât de tematică, inaugurează în acest an o secțiune nouă, Encounters, consacrată unor voci noi și viziuni singulare. Aici a pus laolaltă filme realizate de cineaști mai cunoscuți sau mai noi, filme de ficțiune, documentare și un film de animație. Secțiunea a fost deschisă în 21 februarie de noul film al lui Cristi Puiu, Malmkrog, care e bazat pe Trei dialoguri cu privire la război, progres și sfârșitul istoriei, urmate de Povestire despre Antihrist (1900) de Vladimir Soloviov, acțiunea fiind plasată la începutul secolului XX.
Filmul a fost turnat la Conacul Apafi din satul sibian Mălâncrav (Malmkrog în germană) cu o echipă internațională de actori: Frédéric Schulz-Richard, Agathe Bosch, Diana Sakalauskaité, Marina Palii, Ugo Broussot și István Téglás, fiind o coproducție între România, Serbia, Suedia, Elveția, Bosnia și Herzegovina, Macedonia de Nord. Puiu aprofundează textul lui Soloviov cercetat acum câțiva ani cu Trei exerciții de interpretare, rezultatul unui atelier de actorie pe care l-a avut cu actori francezi la Toulouse.
Berlinala nu strălucește mai deloc în staruri
Juriul secțiunii Encounters, format din producătorul japonez Shôzô Ichiyama (care a lucrat mult cu Hou Hsiao-sien), regizoarea și producătoarea chiliană Dominga Sotomayor, precum și regizoarea și scenarista germană Eva Trobisch, va acorda un premiu pentru cel mai bun film, unul pentru cel mai bun regizor și un Premiu Special.
În acest an Berlinala nu strălucește mai deloc în staruri. Cu excepția lui Helen Mirren, care va primi un Urs de Aur pentru întreaga carieră, a lui Javier Bardem, Elle Fanning, Salma Hayek și Laura Linney (toți pe afișul filmului lui Sally Potter, The Roads Not Taken) și a lui Sigourney Weaver care e pe afișul filmului de deschidere, coproducția canadiano-irlandeză My Salinger Year, de Philippe Falardeau, covorul roșu e destul de șters – un statement din partea actualei conduceri că vrea să pună accentul pe filme, nu pe glitz.
Sunt 18 filme în Competiție, printre care producții realizate de Hong Sangsoo, Benoît Delépine & Gustave Kervern, Sally Potter, Kelly Reichardt, Rithy Panh, Phillippe Garrel (pentru prima dată la Berlin), Tsai Ming-Liang, Mohammad Rasoulof, Abel Ferrara și Christian Petzold. Printre cei așteptați în Competiție se numără și rusul Ilya Khrzhanovsky cu DAU. Natasha, o nouă etapă dintr-un proiect îndelungat ce amestecă realitatea cu ficțiunea și cinemaul cu experimentul vizual.
Întrebat într-un interviu ce preferințe are din actuala Competiție, Carlo Chatrian s-a referit la germanul Christian Petzold și la cineastul afgano-german Burhan Qurbani, care vine cu Berlin Alexanderplatz, unde a transpus în zilele noastre povestea romanului lui Alfred Döblin din anii ’30. Din secțiunea Encounters, lui Chatrian se pare că i-au plăcut în mod special Naked Animals, al tinerei regizoare Melanie Waelde, precum și Orphea, regizat de veteranul Alexander Kluge împreună cu filipinezul Khavn de la Cruz.
Altă secțiune importantă a festivalului, Panorama, este potrivit selecționerilor „explicit queer, explicit feministă, explicit politică“.
Alfred Bauer, colaborator al lui Goebbels
Dacă nu vor fi prea multe vedete anul acesta la Berlin, poate va compensa prezența lui Hillary Clinton, care va lua parte la premiera internațională a serialului documentar Hillary, realizat de Nanette Burstein și care va fi difuzat pe Hulu începând din luna martie.
Juriul Internațional e prezidat în acest an de actorul britanic Jeremy Irons și îi are în componență pe actrița franco-argentiniană Bérénice Bejo, producătoarea germană Bettina Brokemper, regizoarea palestiniană Annemarie Jacir, dramaturgul și cineastul american Kenneth Lonergan, actorul italian Luca Marinelli, precum și pe regizorul brazilian Kleber Mendonça Filho.
Spuneam că e o zodie agitată pentru debutul noii ere a Berlinalei. Când s-a anunțat că Jeremy Irons va prezida juriul mare, presa germană a fost revoltată că festivalul a uitat că, acum câțiva ani, Irons a spus într-un interviu că atunci când unei femei i se pune mâna pe picior, ea trebuie să știe ce are de făcut. Festivalul a replicat spunând că Irons și-a pus deja cenușă-n cap.
Un alt incident e, însă, mult mai grav. Foarte recent, publicația germană „Die Zeit“ a publicat rezultatele unei investigații care a revelat faptul că Alfred Bauer, fost director al festivalului între 1951 și 1976, a fost membru activ al Partidului Național-Socialist și colaborator al lui Goebbels. Cum e posibil ca acest lucru să nu se fi aflat până acum într-o țară care și-a scormonit și expus vina nazistă cu atâta osârdie, chiar dacă Bauer și-a ascuns cât a putut trecutul nazist? Berlinala a lansat un premiu care i-a purtat numele în 1986, imediat după moartea sa, și premiul s-a acordat pentru noi perspective (!) în arta cinematografică. (Printre cei care l-au primit s-a numărat și Eu când vreau să fluier, fluier (2010), de Florin Șerban.) Acest premiu, considerat printre cele mai importante în palmares, s-ar fi acordat și anul acesta dacă n-ar fi fost articolul din „Die Zeit“.
Radu Jude cu majuscule
Pe lângă filmul lui Cristi Puiu, un alt român merge la Berlin – Radu Jude, care are două filme în secțiunea Forum: Tipografic majuscul (care a avut premiera internațională la Berlin în 21 februarie) și Ieșirea trenurilor din gară, coregizat cu istoricul Adrian Cioflâncă (premiera mondială are loc la Berlin în 26 februarie). Secțiunea Forum sărbătorește în acest an 50 de ani. Când Dumnezeu îți dă, îți dă cu toată mâna. Jude participă cu lungmetrajul său de ficțiune Somnambulii, și în Co-production Market, pentru a găsi parteneri externi, în special coproducători. Somnambulii e produs, ca toate filmele lui Jude, de Ada Solomon.
În secțiunea Encounters participă și coproducția minoritar românească Servants, regizată de slovakul Ivan Ostrochivsky, în care Vlad Ivanov joacă unul din rolurile principale, cel al unui ofițer de Securitate în Cehoslovacia anilor ’80, a cărui sarcină e să înăbușe protestele anticomuniste dintr-un seminar teologic.
FOTO: © Alexander Janetzko