Situatia galeriilor de arta contemporana din Romania nu este deloc una fericita. Multi dintre tinerii artisti care expun la Sibiu spun ca acesta ar fi un loc unic in tara, caci in alte mari orase galeriile se inchid una dupa alta. Este arta contemporana „o pacaleala”? De ce finantatorii prefera sa investeasca in lucruri adesea considerate depasite, si nu in arta timpului nostru? Despre toate acestea, intr-un interviu cu Liviana Dan, critic de arta, curator, sefa Galeriei de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal.
Galeria de Arta Contemporana din Sibiu functioneaza foarte activ in ultima vreme si toti artistii care vin din tara pentru a expune aici spun ca este un loc unic. Ce o face sa fie unica?
A functionat foarte bine anul trecut, cind Sibiul era Capitala Culturala Europeana. Au fost 27 de proiecte in galerie si spun chiar cu mindrie ca am lucrat cu artisti care, dupa ce au expus la Sibiu, au mers cu expozitii la MoMA, la New York, in spatii foarte importante in Austria, Germania, in Spania, in tarile nordice… A fost un succes cuantificabil foarte clar si foarte repede. Anul trecut la Sibiu au fost artistii din doua generatii din Romania – au avut expozitii, au participat la seminarii, au fost in oras foarte prezenti. Artisti din Germania, de exemplu, au fost din cele trei generatii – din generatia tinara fratii Tobias, din generatia de mijloc Jonathan Meese si din generatia matura Marcus Luther, deci probabil numele cele mai importante la ora actuala din Germania. Iar noi am facut expozitii in strainatate cu artisti foarte buni. A fost un sistem foarte plin de incercare pentru galerie si lucrurile au iesit bine. Poate asta sa fie.
Anul acesta proiectele sint la fel de bune, adica noi nu am schimbat nivelul. Chiar daca Sibiul nu mai este Capitala Culturala Europeana, noi vrem sa facem lucrurile la acelasi nivel. Si pina acum am reusit.
Care sint piedicile ce apar? De ce se lovesc artistii si curatorii din arta contemporana?
Chiar ieri a fost o discutie, si a fost o tristete pentru mine… Nu ma refer la public, publicul este foarte interesat sa vada arta timpului in care traieste. La vernisaje se intimpla discutii de foarte mare calitate cu artistii care sint mereu prezenti aici. Insa exista o mentalitate careia nu-i mai gasesc de mult rostul, in care se crede ca arta contemporana e un mijloc spre succes. Nu, arta contemporana este un mare risc, caci niciodata nu poti sa stii ce se va intimpla cu acel artist, cum va evolua, cum isi va schimba topica sau conceptul. Este cea mai riscanta arta. Si diagnosticul unui critic de arta sau al unui curator este ca e intotdeauna aproape ca o libelula prinsa in pioneza. Este intotdeauna greu si riscant, deci nu este o chestiune de succes, ci de cosmar citeodata. Apoi, exista problema aceasta, ca lucrarile de arta contemporana se prezinta altfel. Display-ul este intotdeauna diferit de la o expozitie la alta. Or, display-ul nu este unul facil, ci este foarte dificil, si nu numai tehnic… Nu-mi place sa vorbesc despre concepte si despre topica, si despre lucruri de estetica grave, nu vreau sa par pretioasa. Dar asa este, display-ul este foarte dificil in arta contemporana, pentru ca schimba raportul vizual. Vizualitatea este un lucru greu, care se intelege foarte greu si arta contemporana incearca sa-l schimbe. Or, ideea ca „trei lucrari… erau mai multi pereti goi”… Nu e asa. Ca sa ajungi la acea lucrare ai nevoie de un studiu aprofundat si lung, ca pentru o expozitie clasica. Expozitiile clasice care isi iau display-ul de la cele de arta contemporana sint cele mai reusite!
Cum se explica faptul ca publicul este foarte interesat, dar institutiile, de la finantatori pina la proprietarii spatiilor, au anumite retineri. In tara se tot inchid galerii de arta contemporana…
Nu exista o educatie in privinta artei contemporane. Si exista, la fel de grav, o parere ca arta contemporana nu stirneste probleme. Or, arta contemporana stirneste cele mai mari probleme. Este o arta agresiva, care provoaca, socheaza uneori, pentru ca asta e rolul ei. Dar institutiile nu sint obisnuite sa fie criticate, sa aiba socuri conceptuale. Or, artistii nu trebuie sa aiba menajamente. Sint artistii acestui timp, este un timp grav, un timp greu, de deriva, de confuzii. Niste lucruri trebuie sa fie explicate. Chiar exista o mare tristete in rindul artistilor acum, deoarece politica a devenit asa de grava si periculoasa. Sint tari in care jurnalistii sint impuscati pe strada. Asta a dezechilibrat lucrurile. Arta politica se face asa de greu. Mi-amintesc de timpurile de pionierat de la sfirsitul anilor ’80, inceputul anilor ’90. Acum lucrurile sint foarte grave. Chiar si faptul ca artistii sint urmariti, sint batuti pe strada, intr-un mod in care nu credeai ca se mai poate intimpla; asta iti da convingerea ca arta contemporana e foarte buna si foarte puternica, si publicul stie asta. Arta contemporana, la fel ca materialele de presa foarte bune, aduce publicul spre problemele importante ale timpului in care traieste, si lucrul acesta se simte.
Ce ne rezerva acest an? Ne puteti dezvalui citeva proiecte ale galeriei?
Dupa cele doua proiecte deschise acum, cu trei artiste din Germania care lucreaza in resedinta la Avrig – Angela Stauber, Silvia Wienefoet si Ursula Oberhauser –, si cu un proiect in galeria de la etaj, al lui Zsolt Berzsan, artist care are galeria de la Miercurea Ciuc si are chiar aceste probleme, le traieste pe viu, o sa urmeze un proiect de la Bochum, unde vor expune un coreean si un chinez, eveniment neobisnuit pentru Sibiu, pe 19 aprilie. Apoi o sa urmeze o expozitie a Getei Bratescu, una dintre cele mai cunoscute artiste din Romania, si este o serie pe care a facut-o la Faust. Incercam sa o legam de montarea lui Silviu Purcarete. Se va deschide chiar pe 29 mai, cind incepe Festivalul International de Teatru. Este apoi Florin Mitroi, un artist mai putin cunoscut, dar de la care a plecat toata generatia de artisti romani atit de cunoscuti acum in lume, de la Gorzo pina la Suzana Dan. Sint toti elevii lui, iar Florin Mitroi a reusit sa redimensioneze pictura in Romania. O sa fie apoi citeva proiecte despre stil si moda. Vom lucra cu Lucian Broscatean, care are prezentari de moda la Chanel, lucreaza cu mari case de moda si este un artist care s-a nascut la Sibiu. O sa fie apoi tot un proiect de moda cu Olivia Mihaltianu si Rozalb de Mura, care lucreaza mult cu fotografia de moda… O sa fie o expozitie de pictura a unui cunoscut artist de la Cluj, Marius Bercea. Iar anul se va incheia, cred eu aproape mai spectaculos decit 2007, cu expozitia Liei si a lui Dan Perjovschi, expozitia care a fost in America si o sa inceapa traseul in Romania cu Sibiul, caci ei amindoi sint din Sibiu. Am incercat in acest an sa readucem in discutie scena artistica din Sibiu, chiar asa insailata cum este ea, dar cu speranta ca vom lucra mult mai bine cu artistii tineri sibieni si ca ii vom duce spre un alt tip de parcurs.