„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Revolta. În tranșeele luptei împotriva globalizării, de Nadav Eyal, traducere de Miruna Andriescu, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
Konstantinos Plevris este unul dintre cei mai prolifici polemiști rasiști. L-am intervievat în 2014, când străzile Atenei erau pline de protestatari furioși, cum se întâmpla adesea în timpul marii crize din Grecia. Lucram la un documentar despre intensificarea urii rasiale în Europa. Sosind la întâlnire, la intrarea în clădirea unde lucrează Plevris m-a întâmpinat un paznic bănuitor, care mi-a verificat pașaportul și m-a însoțit în liftul aglomerat până la biroul ideologului extremei drepte din Grecia. Plevris, un negaționist lipsit de scrupule al Holocaustului, e generos cu timpul lui și îmi răspunde politicos la întrebări. La început îi vine greu să creadă că vorbește într-adevăr cu un israelian. „Eu nu am fost niciodată în Israel“, spune. „Nici nu mi-am închipuit“, i-am răspuns prudent.
Plevris mi-a arătat mândru cărțoiul lui, Evreii: întregul adevăr. Fotografia de pe copertă înfățișează un evreu pios îmbrăcat în negru, cu ochii sticlind amenințător. Plevris a început să-mi arate apoi imagini care, din punctul lui de vedere, dovedesc că Israelul e o țară violentă. Îl întreb de ce mi le arată. „Fiindcă evreii pretind că sunt nevinovați“, spune. „Ei zic: «Noi nu ucidem niciodată pe nimeni». Dar până și Dumnezeul vostru a trimis un înger să-i omoare pe copiii egiptenilor. Evreii sunt primul popor din lume care afirmă că Dumnezeu le poruncește să omoare alți oameni.“
E clar că nu-l deranjează câtuși de puțin să fie etichetat drept antisemit. Când îi spun că și Iisus a fost evreu, Plevis replică: „Era galileean, nu evreu“. Mai fac o încercare: „Scrieți despre controlul evreilor asupra băncilor“. „E adevărat. Nimeni nu poate nega lucrul ăsta.“ „Eu îl neg.“
„Numiți o bancă ce nu este controlată de un evreu. Măcar una!“ „Bine. Barclays Bank.“ „Poftim?“ „Barclays.“ „Uitați ce“, spune el dintr-odată. „Citibank. JPMorgan. Alpha Bank – și pot continua.“
Plevris îmi mai aruncă o privire când amintesc de Alpha Bank, o bancă grecească. Clar, se teme că aș putea zice că el a afirmat că această instituție financiară locală este deținută de evrei. „Nu, nu, Alpha nu, cu siguranță“, spune. „Despre celelalte nu știu, dar asta nu!“
Conversația plutește undeva în abisul dintre grotesc și amuzant. Spre amărăciunea mea, Plevris spune brusc că admiră Israelul. „Cred că sunt o rasă inferioară.“ „Cine?“, întreb, încercând să-i urmăresc firul gândurilor pline de ură.
Întrebarea mea îl lasă cu gura căscată. „Arabii, desigur.“ Apoi mă întreabă el pe mine: „Credeți că suntem toți egali?“. „Da, chiar cred că suntem toți egali“, răspund. „Deci credeți că mintea e minte?“ „Da.“ „Știți, în natură, e ca și cu câinii și caii. Sunt câini ciobănești, câini de vânătoare, câini de apartament… În natură nu există lucruri egale. Nu există așa ceva.“ Îi urăște și pe homosexuali.
Când le arăt înregistrarea întâlnirii mele cu Plevris, oamenii din Europa, America de Nord și Israel izbucnesc în hohote de râs. Extremistul grec a cărui carieră politică s-a încheiat de mult pare ridicol. Trântește minciuni prea multe și prea revoltătoare pentru a fi luate în serios, pare un clovn. Este însă autorul a zeci de cărți care prezintă o filosofie ultranaționalistă. Generalizările și ultrasimplificările lui insipide sunt folosite cu mult impact de discipolii săi. Minciunile sfruntate, rostite cu îndrăzneală, sunt deosebit de puternice pe rețelele sociale, iar aroganța liberală, care nu vrea să acorde importanță minciunilor, demontându-le, nu face decât să le dea apă la moară susținătorilor lui. Toți cei din extrema dreaptă a Greciei sunt discipolii lui. Cel mai important dintre ei este Nikolaos Michaloliakos, fondatorul partidului politic neonazist grec Zori Aurii, care se trage din mișcarea lui Plevris, fondată în anii 1960. Dintre toate mișcările neonaziste din Europa, până în 2019, Zori Aurii era cea mai populară în țara sa.
Fundamentalismul rasist combinat cu ultranaționalismul sunt ingredientele reapariției nazismului și a supremației albe. În prezent, contribuția lor la violența în masă este cea mai mare de când s-a încheiat al Doilea Război Mondial. Uciderea în masă comisă de Anders Behring Breivik în Norvegia, în 2011 – a omorât 77 de oameni –, a devenit un prototip imitat și de alți teroriști de extremă dreapta. Ei fac rost de arme și de informații, se antrenează și își fotografiază atacul sau îl transmit în direct pe internet. Lasă în urmă testamente electronice menite să-i mobilizeze și pe alți atacatori, cum fac și teroriștii islamici. De exemplu, modelul a fost urmat de Brenton Tarrant în atacul său asupra moscheilor din Noua Zeelandă, în martie 2019, când a omorât 51 de oameni, și de John T. Earnest, care a avut o tentativă de ucidere în masă într-o sinagogă din San Diego, în aprilie același an, ucigând o persoană. Robert Bowers, care a comis cea mai sângeroasă crimă motivată de ura împotriva evreilor din istoria Americii în 2018, când i-a masacrat pe credincioșii din sinagoga Tree of Life din Pittsburgh, i-a urmat și el exemplul, în parte.
CARTEA
„O relatare bine scrisă, care te pune pe gînduri, despre actuala criză a globalizării. Nu toată lumea va fi de acord cu interpretarea lui Eyal, dar puțini vor rămîne indiferenți.“ (Yuval Noah Harari, autor al bestsellerului Sapiens)
Combinație de reportaj, viniete pătrunzătoare și analize originale, Revolta arată că stânga și dreapta au multe în comun. Străbătând lumea de la un capăt la celălalt, Eyal stă de vorbă cu mineri dezamăgiți din Pennsylvania, grupuri anarhiste de la periferia Atenei și neonaziști germani și relatează despre un oraș japonez unde ratele natalității se prăbușesc și despre familii de refugiați sirieni pe care le-a însoțit de pe țărmurile Greciei până la destinația lor, în Germania. În aceste relatări la timpul prezent, Eyal împletește lecții ale trecutului, de la Războaiele Opiului din China până la colonialismul din Haiti și Planul Marshall. Prin aceste legături istorice, el arată că rădăcinile revoltei au fost mereu adânci și puternice și că, în loc să privim răzvrătirile actuale ca făcând parte dintr-un fenomen trecător, ar trebui să recunoaștem că revolta este noul statu-quo al lumii globalizate în care trăim.
AUTORUL
Nadav Eyal este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din Israel, câștigător al premiului Sokolov (echivalentul premiului Pulitzer în Israel). Este corespondent de știri internaționale al postului israelian de televiziune Reshet 13 și jurnalist de opinie pentru „Yediot Aharont“, cel mai difuzat ziar din Israel. În 2016, cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale din Statele Unite, Eyal a difuzat Trumpland, o serie de documentare în care prezenta în detaliu nemulțumirile poporului american. Nadav Eyal este licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim și a obținut o diplomă de masterat în politici globale la London School of Economics.