Scump și spectaculos
Editura Callaway din New York lansează pe 1 noiembrie probabil cel mai scump album de artă din istorie — un album în trei volume și 822 de pagini care costă 22.000 de dolari, un album ce prezintă detaliile capodoperelor pictate în Capela Sixtină în mărime naturală. Volumele, cu o înălțime de 60 de centimetri, strâng laolaltă imagini la scara 1:1 a picturilor lui Michelangelo, Botticelli, Ghirlandaio etc., fotografii realizate de o echipă de fotografi ce au lucrat vreme de 67 de nopți pentru a imortaliza, cu aparate digitale extrem de performante, fiecare detaliu al Capelei Sixtine. Au rezultat 270.000 de imagini care, asamblate, au dus la produsul final și ale căror culori „corespund 99,4% cu cele ale frescelor“. Întreg tirajul acestui album spectaculos este de numai 1.999 de exemplare.
Vandalizări în serie
O sculptură din secolul al XIX-lea a fost descoperită acoperită de graffitti într-un muzeu din Berlin. Este o nouă victimă a unei serii de vandalizări, peste 70, descoperită în capitala Germaniei de la începutul lunii. Exponatele, de la tablouri la sculpturi și sarcofage egiptene, scrie „Die Zeit“ au fost stropite cu o „substanță uleioasă“.
Filmul ideal de Halloween al lui Tarantino
În cursul unei ediții a emisiunii Eli Roth’s History of Horror, Quentin Tarantino a dezvăluit, în ajun de Halloween, filmul său de groază preferat. Acesta este, cum era de așteptat din partea celebrului cineast, o producție foarte puțin cunoscută: Devil Times Five, realizat în 1974, un „film extraordinar și destul de sărit de pe fix“. Realizat de Sean MacGregor, Devil Times Five (cunoscut și ca People Toys) este un slasher ai cărui eroi sunt patru copii psihopați însoțiți de o călugăriță misterioasă. Filmul, redescoperit recent, l-a marcat pe Tarantino, mai ales prin interpretarea actorului Leif Garrett, care avea doar 13 ani în timpul filmărilor.
Salvată de cititori
Strand, o celebră librărie din New York, a cerut ajutorul clienților ei pe Twitter după ce încasările au scăzut dramatic ca urmare a crizei sanitare. Apelul lui Nancy Bass Wyden, proprietara librăriei inaugurate în 1927, a fost însă ascultat de cititori. În numai un weekend, librăria a primit 25.000 de comenzi ce au însemnat vânzări de 200.000 de dolari. „Vreme de peste 90 de ani, am supraviețuit Marii Crizei, a două războaie mondiale, deschiderii unor lanțuri mari de librării și a marilor retaileri online. Dar criza provocată de COVID-19 riscă să ne pună la pământ“, a declarat Nancy Bass Wyden.
Lupta pentru supraviețuire
În acest timp, librarii francezi privesc cu teamă viitorului, după recentele măsuri de carantină anunțate de președintele Macron. Confruntate cu un nou lockdown, librăriile cer un statut special, demersul librarilor fiind susținut și de autori și de editori, care imploră autoritățile să privească acest sector drept unul „esențial“. Asociațiile profesionale care reprezintă cele peste 3.000 de librării independente invocă „extraordinarul apetit pentru lectură al francezilor“, un apetit confirmat și de faptul că, la anunțul noilor măsuri, cititorii enervați au luat cu asalt librăriile — fie pentru a face „provizii spirituale“, fie ca gest demonstrativ, comentează „Le Figaro“. „L-am auzit pe președinte că suntem în război. Atunci de ce să ne lipsim de cel mai bun batalion în lupta noastră cu obscurantismul?“, se întreabă criticul literar François Busnel, autorul unei petiții prin care cere ca librăriile să fie autorizate să rămână deschise în perioada de lockdown.
Fiscul îl iubește pe James Bond
Conform al unui raport redactat de un think tank britanic numit TaxWatch, se pare că firma EON Production, care produce filmele cu James Bond, a primit scutiri de taxe de 120 de milioane de lire sterline, în ciuda enormului succes financiar al filmelor cu agentul 007. Chiar și ultimul film din serie, care încă nu a fost lansat, beneficiază de scutiri de 47 de milioane de lire.
În același timp, numai filmul Skyfall a avut încasări de 1,1 miliarde de dolari, dar acestea nu sunt înregistrate în Anglia, ci în SUA. „Este perfect legal“, spune „The Guardian“, în baza legii Film Tax Relief din 1007 care propune un „ajutor de 20 de procente din 80 la sută din cheltuielile eligibile realizate în Marea Britanie“ pentru un film care să fie certificat „culturally British“ de către British Film Institute. „Dar, când vezi ce probleme a provocat pandemia sectorului cultural, te întrebi dacă a da zeci de milioane unei francize atât de rentabile este o bună utilizare a banului public“, comentează George Turner, directorul TaxWatch.
1 Trackback