Vasiliu, foi volante este de fapt un roman al deconstructiei, un roman in care perspectivele multiple, apartinind registrului bolii, creeaza impresia unei lipse de coerenta: „Voi povesti faptele, exact cum s-au petrecut, cel putin cum cred eu ca s-au petrecut, dupa ce am stat de vorba cu faptasii, cu martorii, am citit paginile lasate de Vasiliu si inscrisurile labaniene, pe ciudatele lor suporturi, bucati de moloz, cirpe, ruginituri. Daca povestea mea e istorie sau fantasmagorie nu pot sa spun, cu toate ca, foarte adesea, pe anumite meridiane, cele doua ajung sa semene pina la identitate”. Psihiatrul Vladimir Vasiliu si pacientul Laban sint protagonistii acestui roman. In jurul lor se rotesc toate celelalte personaje, pe fundalul unui tablou sumbru al epocii comuniste. Cel care aduna la un loc toate foile volante, toate paginile de jurnal, toate confesiunile si toate marturiile este Dan Naidin.
Cel mai interesant personaj al romanului este poate pacientul Laban, „nebunul” rostitor de adevaruri. Thomas Mann spune in Muntele vrajit ca boala creeaza „iluzia independentei”. In Vasiliu, foi volante boala il transforma pe Laban intr-un rostitor de adevaruri. Laban traieste in lumea lui, intre real si imaginar, in izolarea in care-l arunca boala. In Ecce homo, Nietzsche recunoaste „meritele” bolii sale, care l-a ajutat de foarte multe ori sa dobindeasca o claritate in gindire. Boala este vazuta ca o sanatate superioara, iar aceasta idee nietzscheana va fi preluata de Thomas Mann in multe dintre scrierile sale. In finalul romanului, personajul Laban este metamorfozat din bolnav mintal intr-un martir. Laban, spune Ion Vianu, „este si un ins cu o imensa experienta a suferintei si un geniu. Ajuns in pozitia regala de «cel mai mare nebun», sentintele lui vor avea o greutate pe masura”.
O „poetica a nebuniei”
Chiar daca ofera posibilitatea dobindirii unei sanatati superioare, boala, in acelasi timp, insingureaza, izoleaza la fel ca adevarul urit. Izolarea aduce cu sine naufragiul fiintei. Boala creeaza un anumit conflict critic cu lumea, o revolta: „Psihoza in care se prabusise… nu facuse din el (din Laban) unul dintre acei infirmi, batjocura lumii; dimpotriva, il ridicase la rangul de zeu viu. a… th Nu trebuie sa ne mire faptul ca dobindise o adevarata putere regala. a… th Cei care-l inconjurau intelegeau foarte bine ca intrupa revolta legitima a nebuniei impotriva apasarii, a imaginatiei impotriva realitatii prozaice, confiscate de o mina de netrebnici”. Lumea romanului este o lume sumbra, stranie, in care nici iubirea si nici umorul nu-si gasesc locul. Boala ocupa intreg spatiul romanului: boala personajelor si a unei intregi epoci, o boala care a infestat o intreaga societate. Tocmai in aceasta consta originalitatea romanului lui Ion Vianu, un roman cu masti, in spatele carora descoperim personaje istorice usor de recunoscut. Vasiliu, foi volante se inscrie astfel in rindul romanelor care descriu perioada comunista.
Dan Naidin este acelasi personaj din Caietele lui Ozias, fiul lui Laban si al Mariei din Simbata, care povesteste despre perioada comunista, folosindu-se de foile volante ale medicului psihiatru Vasiliu, un personaj ciudat, un batrin stalinist („Stalin e absolutul”, spune el) care incearca sa se „regaseasca” intr-un azil psihiatric, la Rastoaca Melcilor. Rastoaca Melcilor este si un loc al evadarii, un refugiu. In spitalul de la Melcesti, Vasiliu doreste sa realizeze o „Sistematica a nebuniei”. Ion Vianu vorbeste chiar si despre o „poetica a nebuniei”, pe care o descrie ca fiind „studiul acelei capacitati a spiritului de-a crea figuri de stil si alegorii exprimindu-se nu intr-o opera de arta, ci in limbajul patologic si in viata corporala si mintala”.
Ion Vianu, Vasiliu, foi volante,
colectia „Fiction Ltd”, Editura Polirom,
2006, 19.95 lei