Cu mintea agila, treaza si energica, exigent cu sine, cere actorilor sa fie asisderea. Intr-un permanent perpetuum mobile in realitatea de zi cu zi cere un perpetuum mobile in realitatea artistica.
Divizeaza si scindeaza, scotoceste, rascoleste si rastoarna ca sa recompuna starile si energiile actorului pentru a ajunge in final la energia spectacolului, numai aceea pe care o simte si o vrea el.
Energie emanata de culoare, muzica, miscarea trupului, a mintii si a sufletului. Isi apara si isi urmareste spectacolele cu respect si revolta, isi apara si isi urmareste actorii cu iubire si revolta. Cu un acut simt al umorului, vesmint al regizorilor de rasa, dar, vai, din ce in ce mai rar de gasit la-intre noi, oamenii, are ingaduinta tandra fata de neputintele trupului actorului, dar nu si fata de cele ale mintii sau spiritului. Nu stiu de ce, dar cind spun fisiune ma gindesc la Radu Afrim, o mica bomba gata in orice clipa sa explodeze.