Întâmpinați de nisipul care ne urmărește până aproape de scena principală, intrăm alene în noul spațiu care a devenit casă pentru încă o ediție a festivalului Rocanotherworld. Pentru că anul acesta a fost primul în care a fost implementat un sistem de plăți doar prin card, ne înghesuim la coada formată chiar la căbănuța de la intrare, acolo unde doi angajați strigă, din când în când „la mine doar cash“ sau „la mine doar card“.
Imediat ce treci de etapa cu banii, te cuprinde parcă o atmosferă de moleșeală și lene care-ți înmoaie picioarele și te îndeamnă la a zăbovi pe lângă tejghelele înalte ale barului pentru a-ți potoli setea cu pahare reci de bere sau alte băuturi preparate rapid de barmanii în fața cărora se înșiră cozi din ce în ce mai lungi.
Combinația dintre nisipul fin care, vrei, nu vrei, îți ajunge peste tot prin haine imediat ce te așezi pe unul dintre beanbag-urile înșirate peste tot, și lacul în care se reflectă luminile apusului, îți dă senzația că ești pe malul mării, pregătit de o zi petrecută în bătaia soarelui. Înainte de a-ți croi drumul spre scenă și a te opri chiar lângă gardurile roșii care o împrejmuiesc, trebuie să te oprești și să te uiți în jur, la pădurile care se ridică deasupra ta și la apa care te înconjoară și care-i atrage pe oameni așa cum lumina atrage fluturii. Pe platoul de beton de pe lac sunt așezate mai multe beanbag-uri în culorile bomboanelor Skittles – roz neon, verde, albastru – pentru care se dă o bătălie constantă, fiind urmărite de zeci de perechi de ochi.
În fața scenei mari, pașii oamenilor se rostogolesc pe pietrișul care înlocuiește nisipul. Programul de sâmbătă a început încă de la ora 18.00, cu băieții de la The Schnitzels (o trupă formată recent de Jurjak și Narcis Axinte), dar participanții nu se înghesuie încă pentru a prinde un loc chiar în față. Mai degrabă se adună în grupuri mici formate în jurul butoaielor negre care se întrevăd ici-colo pe lângă scenă. Chiar și-așa, câteva fete încununate cu flori de sânziene se țin de barele gardului, dând agale din cap pe muzica celor doi artiști. Mai în spate, un steag care le poartă logoul (o imagine desprinsă din Peaky Blinders care-i înfățișează pe cei doi stând spate-n spate) e proptit în pământ, lăsat să fluture în rafalele scurte de vânt care par să ne amenințe cu ploaie.
Chiar dacă vremea rea ne-a cruțat, următorii artiști care au urcat pe scenă păreau și ei vestitorii furtunii. NorulNegru a mai adunat câteva persoane prin jur, făcându-ne să ne mișcăm de pe un picior pe altul și să batem ritmul cu degetele în butoaiele de metal. În timpul concertului mulțimile fluctuează, oamenii vin și pleacă, amețiți parcă de muzică și de încă prea mult soare. Hoinărim printre tarabele spre care mergi instinctiv, luându-te după mirosul mâncării și îndemnat de stomacul încă gol.
Printre standuri și beanbag-uri sunt amenajate și câteva spații pentru fotografii – leagăne decorate cu flori, cercuri luminoase, înconjurate de beculețe, toate însă eclipsate de apusul de pe lac la care unde oamenii se înghesuie mai ceva decât la concert, pentru a prinde culorile perfecte pentru poze. În continuarea procesului început în 2021, organizatorii festivalului au încurajat și anul acesta colectarea separată a deșeurilor – prin diferite joculețe și tombole prin care, la cinci deșeuri colectate, puteai primi o sticlă cu apă.
Când se lasă seara
Atunci când Mădălina Pavăl își face apariția pe scenă acompaniată de orchestra care părea să nu mai poată aștepta nici o secundă pentru a pune mâna pe instrumente, ea reușește să capteze atenția tuturor oamenilor, făcându-i să-și îndrepte privirile spre ea imediat după ce auzim primul acord de chitară.
Vocea ne cheamă spre ea ca un cântec de sirene, dar, imediat ce ajungem mai aproape, luminile se sting și vocile se pierd. Prima pană de curent din cadrul festivalului ne agită pe toți, deopotrivă artiști, spectatori și organizatori, făcându-ne să zumzăim într-un cor haotic. „Oare mai are sens să stăm?“, se întreabă un grup de câteva persoane după câteva minute. Tehnicienii aleargă din cabina lor, îndreptându-se spre scenă în speranța de a rezolva cât mai repede problema. Mădălina vorbește cu publicul, încercând parcă să ne liniștească. Ne îndeamnă să cântăm alături de ea și să uităm, pentru câteva momente de celelalte instrumente care trebuiau să-i fie fundal sonor.
Din fericire, problema a fost rezolvată rapid, iar în mai puțin de 15 minute am uitat cu toții de întâmplare, prinzându-ne într-un dans haotic dictat de ritmul de pe scenă și de mișcările jucăușe ale Mădălinei care-i fac fusta roșie, lungă, să se rotească și să se înfoaie de parcă ar fi un cerc de flăcări.
Aceeași atmosferă au păstrat-o și băieții de la Zdob și Zdup, îmbrăcați la fel de colorat și la fel de plini de entuziasm și energie. Din păcate, același ghinion l-au avut și ei, prinzând cea de-a doua pană de curent a serii – de data aceasta chiar în momentul în care solistul Roman Iagupov, precum și frații Vitalie și Vasile Advahov, primeau titlul de cetățeni de onoare ai orașului Iași. După ce momentul a fost întrerupt pentru scurt timp, tinerii care au acordat premiul au revenit pe scenă alături de Costel Alexe, stârnind câteva huiduieli de la o parte a oamenilor așezați în lateralul scenei.
Totuși, imediat ce băieții au început să cânte, publicul s-a lăsat acaparat de sunetele de acordeon, vioară și fluiere – un ansamblu de note care îndemna la dans și chiuieli.
Chiar dacă nu ai mai fost niciodată la un concert Zdob și Zdub, e aproape imposibil să nu știi piesele care ne-au marcat copilăria, să nu țopăi și să nu fredonezi versurile de la Bunica bate toba, în timp ce în jur se formează o horă în care e binevenită orice persoană cu destulă energie încât să păstreze ritmul.
Luminile plonjează pe scenă și creează și ele propriul spectacol, prinzându-ți privirea și făcând ca toată atmosfera să devină și mai haotică. După mai bine de o oră de dans și cântec, senzația pe care ți-o lasă concertul este că petrecerea nu s-a terminat încă. Așa că, transpirat și abia trăgându-ți respirația, te îndrepți țopăind și spre celelalte scene, unde artiștii de muzică tehno și electronică și-au pregătit deja set-up-ul și te așteaptă pentru a prinde răsăritul alături de ei.