„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Putin, obsesia imperiului, de Armand Goșu, cu ilustrații de Dan Perjovschi, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
Propagandă și manipulare – strategia militară a Rusiei
Chiar oameni competenți, cu o solidă carieră de experți în chestiuni legate de Rusia, au fost surprinși de agresivitatea mass-mediei moscovite din ultimul an și n-au putut s-o explice în mod convingător. În spațiul public, acest subiect se dezbate de câteva luni. Parlamentul European, Congresul american, diverse cancelarii occidentale au recomandat adoptarea unor măsuri care să contracareze efectele produse de mass-media rusească. Președintele Obama a promis pentru 2016 bani mai mulți din bugetul destinat apărării pentru a combate propaganda rusească în Ucraina și Republica Moldova.
Caracteristicile propagandei rusești sunt următoarele: provocarea unor emoții foarte puternice, agresivitatea și ruperea dramatică de realitate. Televiziunile rusești, cu foarte puține excepții, creează o realitate tot mai complicată, imprevizibilă, „generează spaime, ducându-i pe oameni în pragul haosului și al panicii“. Odată creat, stresul uriaș avariază mecanismele gândirii raționale, oamenii sunt împinși în mulțime, unde acționează instinctele arhaice declanșate de cele mai simple emoții.
Fețele acestei propagande pot fi de-a dreptul hidoase. Cel mai recent exemplu: în timpul marșului de comemorare a lui Boris Nemțov de la 1 martie, pe forumurile celor trei site-uri care au transmis în direct evenimentul, fostul lider al opoziției era făcut când agent CIA care pregătea o „revoluție colorată“ la Moscova, când homosexual, când trădător în slujba Kievului.
În Rusia, cine nu este cu Kremlinul, cine-l critică pe Putin sau măcar se îndoiește de justețea politicii lui este considerat trădător și dușman. Împotriva acestor foarte puțini care îndrăznesc să formuleze minime rezerve față de politica oficială s-a format recent, cu binecuvântarea puterii, mișcarea Anti-Maidan, cu obiectivul precis de a combate orice opoziție, de a stârpi cea mai mică îndoială în înțelepciunea lui Putin. Anti-Maidan luptă împotriva „coloanei a cincea“, împotriva dușmanului din interior. În ultimul an însă, mașina de propagandă controlată de Kremlin a acordat mai multă atenție dușmanului din afară. Aici, principalul inamic sunt Statele Unite ale Americii, care vor să conducă singure lumea, să le impună în mod abuziv altor țări propria voință, deși nimic nu le îndreptățește la aceasta, de vreme ce Războiul Rece s-a încheiat cu un scor nul, prin destrămarea de bunăvoie și nesilită de nimeni a Uniunii Sovietice. Obama nu vrea să discute cu Putin, nu respectă interesele Rusiei, pe care o tratează cu dispreț, ca pe o putere de mâna a doua. În această etapă însă, Washingtonul nu acționează pe față împotriva intereselor Moscovei, ci prin intermediul Kievului, unde au ajuns la putere, în urma unui Maidan regizat de CIA, politicieni care vor să închine Ucraina Occidentului în general, Statelor Unite în particular. Într-un trecut nu foarte îndepărtat însă, propaganda oficială spunea că Ucraina este țară-soră, poporul ucrainean este popor-frate, iar ucrainenii și rușii împart nu doar istoria mai veche (și unii, și alții se revendică de la Rusia kieveană), grupul etnic (slavii de est) și lingvistic (limbile slave), ci și religia ortodoxă, tradițiile Bizanțului, valorile civilizației eurasiatice și nu și-ar putea concepe viitorul decât împreună, unii alături de alții. Asta, până acum un deceniu, la Revoluția Portocalie, când, pentru prima dată, rușii au înțeles că frații ucraineni pot să aibă o perspectivă proprie, alta decât a Kremlinului, față de evoluția lor politică.
Criza internă de la sfârșitul anului 2013, care a luat o neașteptată turnură prin demisia și fuga lui Viktor Ianukovici, a oferit Rusiei pretextul de a ocupa și de a anexa Crimeea. Dintr-odată, la televiziunile moscovite, manifestanții de pe Maidan devin fasciști, urmașii naționalistului Bandera, extremiști de dreapta, autori ai unei lovituri de stat orchestrate de CIA, teroriști, antisemiți etc.
Pe măsură ce luptele se extind în Donbass, propaganda Kremlinului devine tot mai agresivă.
Reporterii prezintă copii mutilați, fete violate, bătrâni umiliți, zeci de trupuri însângerate, case arzând – secvențe copleșitoare, care stârnesc sentimente puternice. Se dovedește însă că imaginile care însoțesc relatările sunt din alte războaie sau, pur și simplu, sunt culese de pe internet. Băiețelul însângerat arătat la televizor și prezentat în „Komsomolskaia pravda“ nu este din Slaviansk, ci din spitalul sirian Alhurria. Tot din Siria este și copilul de trei ani arătat la televiziunea Canal 1 în iulie 2014. Băiețel de trei ani crucificat – oare ce poate stârni o emoție mai mare?! Într-un material despre criza umanitară din Ucraina, agenția de stat Ria Novosti vorbește despre sute de cadavre cu organele scoase, găsite de câmp. Fotografia care însoțește materialul este însă din Cecenia. Tot despre atrocități era vorba, însă despre cele săvârșite de armata rusă împotriva civililor ceceni. O altă televiziune moscovită relatează despre un pretins lagăr de prizonieri din Ucraina folosind o fotografie făcută în Bosnia, în 1995.
„Dilema veche“, nr. 577, 5-11 martie 2015
CARTEA
Eternul și fascinantul Berezovski • Anna Politkovskaia • Kirill, un patriarh pentru liniștea Kremlinului • Propagandă şi manipulare – strategia militară a Rusiei • Navalnîi, scânteia celei de-a cincea revoluții din Rusia? • Joaca lui Putin de-a istoricul și noua ideologie a Rusiei • Cu busola prin Moscova în căutarea resetării • Cearșafurile de la Ritz-Carlton și viitorul relațiilor ruso-americane • Triumful lui Putin în faţa lui Trump • Tot ce trebuie să știi despre evenimentele din Siria. Rachetele americane au cenzurat ambițiile rusești în Orientul Mijlociu • Dalla Russia con amore, propaganda Kremlinului în timpul pandemiei de coronavirus • Kazahstan. De la „deșertul tătarilor” la heartland • Armenia la răscruce • Migranții, noua armă din arsenalul lui Lukașenko • Gaz pentru „poporul frate ucrainean“ • Gazprom. Mizele conflictului cu Ucraina • Ucraina, coșmarul lui Putin • Contraofensiva ucraineană. Putin își îngroapă imperiul.
AUTORUL
ARMAND GOȘU predă din 2004 istoria politică a Rusiei și a URSS, istoria politicii externe și a diplomației sovietice, evoluții în fostul spațiu sovietic și introducere în istoria serviciilor secrete sovietice. Are un doctorat în istoria Rusiei, cu o teză despre politica externă a Imperiului Rus (Moscova, 1998). A avansat până la gradul de cercetător științific principal II, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române, unde a lucrat între 1991 și 2001. A fost coordonator de programe la Institutul Român de Istorie Recentă (2002-2004). Din 2004 este conferențiar la Universitatea din București. A fost corespondent la Moscova pentru radio BBC, în anii 1995-1998 și 1999-2000. Între 2005 și 2010 a fost redactor-șef adjunct, iar în perioada 2013-2014, redactor-șef al Revistei „22“, editată de Grupul pentru Dialog Social.
De același autor: Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic (2016), Democrația sub asediu. România în context regional (coordonator împreună cu Alexandru Gussi, 2019), Istoria comunismului din România, vol. III: Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975) (coeditor, Polirom, 2016), Rusia, o ecuație complicată (Polirom, ed. I, 2021, a II-a, 2022), Între Napoleon și Alexandru I (Polirom, 2022).