asa ca-ti imaginezi ca dezvirginarea mea a semanat cu cea a puberului plin de cosuri care se trezeste intr-un harem plin de gagici din penthouse. si evident ca m-a luat rau flama si-am inceput sa caut cu luminarea pink floyd si peter gabriel si-asa mai departe. asta a fost inceputul. dar the point is ca in scurta vreme am cunoscut un cool guy care avea discul de vinil. ma refer la the pros and cons. iar pe spate erau scrise versurile. toate. si la ora aia in afara de i am a pilot si i pilot a big plane io nu prea stiam cu ce se maninca engleza. asa ca am muncit ca un chinez obsedat si le-am caligrafiat litera cu litera la marele fix (nu existau xeroxuri frate). dar uite ca o lungesc si tu o sa zici what’s the fucking point man. imediat. un om care a trecut prin asta intelege ce spun. dezvolti rapid o manie. trebuie sa ai versurile. trebuie sa le ai in fata atunci cind asculti albumu. e vital. ca sa prinzi toate smecheriile si toate nuantele pe care-a vrut artistu sa le transmita. si finally. the point is ca. la urma n-am simtit nevoia asta. si n-are legatura cu virsta de-acum sau de-atunci finca de boala cu copiatul versurilor nu scapi usor. pot sa fie scrise de mina sau xeroxate sau scanate sau luate cu copy-paste din net. n-are-a face. versurile trebuie sa fie acolo. exceptia care confirma regula e ca ascult urma si nu-mi trebuie nici pix si nici hirtie. n-am chef sa scriu sau sa citesc sau sa ma bata cineva la cap. imi inchid si telefonul. mi-ajunge sa ma las pe spate si sa-mi iau gagica-n brate. si-n rest il las pe my nigga mani sa le zica pe limba lui. aia inventata numai de el.