Cind nimeni nu i-a mai spus asa, ci doar Tirgul Gaudeamus. Primul an cind se rateaza repetitiile pentru 1 Decembrie si nu merge nimeni pe jos intre Arcul de Triumf si Romexpo.
Mai bine, mai rau decit in alti ani? La fel.
1. Mi-am tot amintit de primul Gaudeamus la care am fost. Era in 2000, abia intrasem la facultate, eram falita si ultimii mei bani i-am lasat la intrare. Dar aveam un soi de entuziasm pe care mi-e imposibil sa-l descriu si pe care l-am pierdut cu trecerea timpului. Acum, chiar daca am bani sa-mi iau carti, de fiecare data imi iau tot mai putine si, daca stau sa ma gindesc bine, nici macar nu-mi (mai) plac tirgurile de carte.
2. Pentru cei curiosi cum o mai duce santierul de la intrarea in Romexpo: foarte bine, asa de bine, ca a facut si pui.
3. Da, si anunturile cu tematica dentara sint la locul lor si m-au insotit zilnic pe aleea care duce la Pavilionul Central. Am si incercat sa inregistrez citeva, dar nu le-am prins pe cele mai amuzante, cu „fa nu stiu ce si cistigi un implant“. Daca nu ar mai exista acele voci perfect radiofonice prezentindu-mi punti, unituri, suruburi, fixodent, implanturi, tirgul de carte nu ar fi acelasi.
4. Nu, nu mi-am luat Istoria lui Manolescu. Presupun ca erati curiosi. Primul motiv ar fi ca nu m-am indurat sa dau 200 de lei, care a fost pretul de vinzare in tirg, e drept, cu 50 de lei mai mic decit cel din librarie. Al doilea motiv ar fi ca ii presimt prea bine soarta in cazul in care ar ajunge in biblioteca mea: nu ii pot garanta un loc in biblioteca, ci numai pe linga, as frunzari-o vreo citeva zile sau cit mi-ar lua interbelicii si contemporanii, ca astia ma intereseaza, dupa care m-as impiedica la propriu de ea. Al treilea motiv este ca efectiv m-am simtit inhibata de intensitatea cu care oamenii isi doreau aceasta carte. De fiecare data cind am trecut pe la standul Paralela 45 era ceva legat de Istoria lui Manolescu: ori tocmai se epuizase ultimul exemplar si trebuia sa li se explice doritorilor ca mai dureaza pina vine urmatorul calup si ca mai bine se trec pe lista de asteptare, ori tocmai sosise un nou calup si oamenii intindeau, ca si cum ar fi intins banii pentru o punga de floricele, 200 de lei. Circotasii ar spune ca e cam imposibil sa vinzi 3.000 de exemplare, asa cum spune editura ca s-a intimplat, dintr-un tiraj care nici macar nu a fost prezent la stand, decit pe bucati.
5. Bineinteles ca am fost curioasa daca numarul „2000“, de la „generatia…“, exista in Istorie. Exista, dar reprezentata masiv de publicisti, precum Cristian Tudor Popescu.
6. La standul Editurii Corut Pavel, numai carti semnate de Pavel Corut. Am vrut sa intreb care sint noutatile, dar mi-a fost jena, pentru ca in dreapta mea se coagula o mica turma de fani Pavel Corut care asteptau autografe si o vorba buna de la maestrul Pavel Corut in persoana. Maestrul era imbracat la patru ace, adica intr-un costum gen „nunta“, si fuma Kent lung. Daca nu ati inteles, o mai zic o data: fuma Kent lung. La stand. Adica intr-un tirg de carte, inconjurat de kile de maculatura inflamabila. Nu am avut pe cine sa anunt, dar in ziua aia am plecat mai devreme.
7. A fost mai inghesuiala decit in alti ani. Au aparut tot felul de standuri ale unor edituri sau distribuitori sau rozatori obscuri, precum o firma de distributie care a descarcat o basculanta cu tiparituri bizare de la inceputul anilor ’90, probabil luate de la gura unei armate de soareci. Se vindeau cu 2 lei bucata – mult, credeti-ma – si te trimteau rapid la baie sa te speli pe miini dupa „consultare“.
8. Ca intotdeauna, sociologul Alexandru Horia cu o suita de baieti dupa el, altii de la an la an. Acum unul cu creasta punk clasica vinde (50 de bani, nu va speriati) o fituica intitulata Kartier, care, in doar opt pagini, reuseste sa te adoarma mai ceva ca o dezbatere despre comunism.
9. Au disparut toate circiumile din Pavilionul Central, cu exceptia unei tonete de inghetata si a unui restaurant cu chelneri nesimtiti, preturi asemeni lor si ticsit de lume, ca, na, dupa citeva ore de rezistat printre carti trebuie sa si infuleci ceva. Si cum afara este un pic cam iarna si cum, cu exceptia micilor, a gogoselelor „fitosele“ si a kurtos kolak-ului, nu prea ai ce alege, tot inauntru esuezi cautind un loc.
10. Pentru ca era imposibil sa nu ma scoata din minti ceva, aici, la circiuma, s-a intimplat: vreau sa cumpar o sticla de apa. Imi cere cu 50 de bani mai mult decit cu o zi in urma. Adica 4 lei. Aproape cit o carte la Brumar. Intreb de ce. Asa, mi se raspunde. Cum asa, insist, de la o zi la alta? Da, de la o zi la alta. Nu inteleg, fac pe proasta in continuare. Pentru ca, intervine una cu gura mai mare decit a mea, probabil sefa lor, nu aveam sa dam restul si oamenii asteptau 50 de bani. Aha, asta e un motiv sa maresti pretul peste noapte, inteleg in sfirsit, asteptind, la rindul meu, restul (1 leu). Am asteptat vreo zece minute, gindindu-ma ca voi simti pe viu inca o crestere a pretului sticlei de apa minerala.
11. Standuri care mi-au placut: Art, Curtea Veche, Vellant, RAO, Corint.
12. Un mare mister: citi nostalgici printre consumatorii romani de carte! La concurenta cu un alt mister: de ce se cumpara in draci volume semnate de Vintila Corbul, Eugen Burada si, mai ales, Sven Hassel in editii de lux, precum cele de la „Adevarul“? Oameni buni, ginditi-va putin: in anii ’90 citeati Sven Hassel in niste editii ca vai de mama lor si nu va gindeati sa le lasati mostenire urmasilor urmasilor vostri. Dar nu pentru ca, vezi-doamne, cartile alea aratau cum aratau, ci pentru ca nu iti faci loc in biblioteca pentru astfel de literatura. Mai ales cind costa o caruta de bani (in jur de 50 de lei).
13. Unde m-am pacalit: la Vinea. In prima zi, am dat o bancnota de 50 de lei pentru doua carti de Angela Marinescu (10 lei bucata). Dar doamna de la stand nu avea sa-mi dea restul. Ziua urmatoare le-am luat cu 15 lei bucata.
14. M-am umplut de energie negativa cind m-am intilnit cu Marin Mincu. M-a luat imediat in primire, sarind de la una la alta, fiecare dintre aceste subiecte enervindu-ma din ce in ce mai mult, avind senzatia ca a venit cu lista pregatita, sa vada daca si cum reuseste sa ma scoata din sarite. Iata ca a reusit: ca am devenit un star si ma plimb prin strainataturi in loc sa scriu, ca m-am ingrasat, ca titlul noului meu volum e prost si ca ar fi bine sa-l inlocuiesc cu sau cu sau cu, sa-l ascult pe el.
15. Lista mea la Gaudeamus XV: Fantoma din moara de Doina Rusti (Polirom), Mireasa cu sosete rosii de Adela Greceanu (Polirom), O pasare pe sirma de Ioana Nicolaie (Polirom), Poze cu zimti de Anca Mizumschi (Brumar), Simfonia lupului de Marius Daniel Popescu, Geopolitica drogurilor de Alain Labrousse si Karl Marx in 1234 de fragmente (amindoua la Ideea Europeana), Vitali de Adrian Sangeorzan (Curtea Veche), Asa cum a fost de Daniel D. Marin, Limbajul disparitiei si Intimplari derizorii de sfirsit de Angela Marinescu (toate la Vinea), Papusa de ceara de Ana Dragu (Charmides), Nasturi in lanul de porumb (antologie, Brumar), America! America! de Marius Oprea si Padurea metalurgica de Radu Andriescu (Cartea Romaneasca), antologia Festivalului International de Literatura de la Sibiu (Art), Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale… de Ion Iovan (Curtea Veche), Mincinosul de Stephen Fry (Humanitas).