In ceea ce-l priveste pe Mo, acesta nu numai ca viseaza lucruri nemaivazute, dar poate “trece descult dintr-un vis intr-altul”. Este un artist al visului. Ca si in celalalt roman cu tema orientala, metaforele Danielei Zeca sint intotdeauna reusite si iti ramin in minte si dupa ce inchizi cartea, lucru rar intilnit in literatura contemporana. Vorbim aici mai ales de descrierea viselor Seicului Mo, care reprezinta o lectura cit se poate de placuta: “Seicul calca pe matasuri ca si cum ar fi mers pe mare si visa bani. Se visa un pirat al viselor altora, pe care le pata cu petrol cind trecea dintr-unul intr-altul”. Si alta data: “Dormi si visa ca ningea peste mare… visa Luna inconjurata de un cerc alb, ceea ce o lasa sa se inrudeasca cu piatra unui inel”. Mo nu are niciodata cosmaruri. Visele lui sint visuri de marire si cucerire.
In acest univers paradisiac, in care descoperim splendoarea Dubaiului, ca centru al lumii intregi si nu doar al celei arabe, in aceasta lume nici ca s-ar fi potrivit o figura mai pitoreasca si mai donquijotesca precum cea a lui Saiyed, bijutierul cu suflet de fluture si cu o biografie incerta, in marea ei parte inventata, care creeaza giuvaiere pentru femeile din oras si care vede toate lucrurile in aur.
Aurul este in Dubai o “rivna a vintului”. Vintul biciuie si vintul adoarme, Deasupra norilor, acolo unde vintul tace, se inalta regatul lui Mo, in stralucirea nestematelor. Unul dintre visele lui Mo este acela de a scrie o poveste a povestilor. Un moft, bineinteles, pe care nu si-l poate plati cu tot aurul din Dubai.
Un lucru e sigur: visele Seicului Mo sint puncte-cheie in descifrarea sensurilor ascunse din Demonii vintului si in intelegerea intregii carti.
Daniela Zeca, Demonii vintului,
colectia “Ego. Proza”,
Editura Polirom,
2010, 26.95 lei