Hotelul Intercontinental, etajul 21, penultimul, de unde se vad Muntii Bucegi. Michele Placido are tricou negru si geaca de piele neagra, si aceiasi ochelari de vedere albastri cu care a fost la “Nasul”, care se desfac dintre lentile. Pare destul de dezamagit sa vada ca in Sala Fortuna Est il asteapta doar patru-cinci persoane. Restul intra dupa el, ca niste elevi care au intirziat in curtea scolii (de fapt, erau pe coridor, la gustari). Comisarul Cattani e insotit de Bobby Paunescu. Cei doi se asaza la masa insotiti de translator. Doar pe urma va fi poftit din sala regizorul si coscenaristul Toni Trupia. Imi pare rau s-o spun, dar Michele Placido nu seamana neam cu Corrado Cattani. Are parul alb, iar mustata e tot alba. Doar daca te priveste, ii poti simti ochii patrunzatori pe sub sprincenele albe. In rest, e ca un bunic care vorbeste pe un ton semi-ginditor, cu privirea atintita spre tavan. (Poate i se trage de la recitatul poeziilor – o mare pasiune). Nu spune chestii prea destepte, dar ne uitam la el cu respect, amintindu-ne cu cita nerabdare asteptam serialul Caracatita la televizor. (E pe undeva ironic ca acest actor care a lucrat cu mari regizori, care a fost premiat la Festivalul de la Berlin si care joaca Shakespeare pe scena sa ramina celebru pentru un serial TV a carui serie terta nici n-a vazut-o pentru ca deja se plictisise de comisarul Cattani.) Eu cred ca il uraste pe Cattani, mai ales ca fiecare jurnalist strain cu care vorbeste il intreaba de el.
“Am vrut de mai demult sa fac un film despre imigratia italiana din anii ‘60, cind se pleca mult spre Franta si, mai ales, spre Germania. Am inceput sa scriu aceasta poveste impreuna cu Toni Trupia, care e aici in sala, si la un moment dat am spus: «Cine ar putea sa coproduca?». M-am gindit la Romania, mai ales pentru ca in ultimii ani filmele romanesti se prezinta atit de bine la festivalurile internationale. Nu am gresit cautind aici producatori tineri. Iata-ne incercind sa vedem daca sint posibilitati de a lucra impreuna si in viitor. “ Bobby Paunescu intervine si ne lamureste: scenariul e in dezvoltare, iar vizita are ca scop impulsionarea scrierii acestuia. Pregatirea filmului e programata pentru jumatatea lui martie 2011. Filmul va fi o coproductie italiano-romano-germana intre Golden Art, Mandragora si Bavaria
Film. Mai multe detalii am putea primi in decembrie. Intreb daca exista un titlu de lucru. Bobby Paunescu il intreaba pe Michele Placido daca sa ne spuna. Itaker. Incepem sa ne foim: “Cum? “ “Ce-o zis? “. Toni Trupia ne lamureste pina la urma ca e vorba de un termen depreciativ pe care nemtii il foloseau pentru italieni, ceva de genul italienoi. De fapt, e un joc de cuvinte pentru ca, in germana, Ithaca se pronunta Itaker. Michele Placido: “Ce e curios e ca povestea incepe in nordul Italiei. Filmul va fi povestea unui copil din nord care isi cauta tatal plecat impreuna cu alti muncitori sa lucreze in Germania”. Cu citeva zile mai devreme, o agentie romana de presa dadea drumul unei stiri in care era citat Michele Placido spunind ca Itaker se refera la emigratia italiana in Romania anilor ‘60. Dupa conferinta de presa, aceeasi informatie aparea intr-un tabloid. Pentru unii jurnalisti, anii ‘60 sint ca Evul Mediu. Obscuri.
Plan: un film despre comunitatea romana din Roma
Recunosc ca nu am aflat prea multe despre film de la Michele Placido, dar e bun momentul de a face in sfirsit o paralela intre romanii care merg in numar mare sa munceasca in Italia si italienii care plecau sa munceasca in anii ‘60, mai ales in Germania. Si Michele Placido a avut verisori care s-au dus sa munceasca la nemti (si un bunic care a emigrat in Statele Unite). E vorba, probabil, de un curent de opinie mai general, pentru ca si Bobby Paunescu spunea acelasi lucru anul trecut, cind lansa Francesca. “Aceste fapte nu sint analizate asa cum ar trebui, vezi cazul femeii omorite de curind la Roma. Filmul nostru ne poate ajuta sa facem o analiza mai profunda a lucrurilor care se intimpla azi in Italia”, mai spune Michele Placido. Cineastul (care a vrut sa coproduca filmul cu Romania si pentru ca vroia sa-i dea un rol mai mare Monicai Birladeanu, pe care a distribuit-o intr-un rol episodic in cel mai recent film pe care l-a regizat, Vallanzasca – Gli Angeli del male) are si alte planuri. Ne-a marturisit ca s-a gindit, pentru ca teatrul pe care l-a infiintat la Roma se afla intr-un cartier populat de romani (multi dintre ei avind firme de constructii), la un film despre comunitatea romana din Roma. “Ma gindesc ca poate ar fi nimerit ca acest film sa fie regizat de un tinar regizor roman. Ei, ce zici? “ – si se uita, mustacind, spre Bobby Paunescu. Iar acesta, intrebat de o jurnalista de la “Click” cum se face ca, dupa atitea filme despre revolutie, acum urmeaza un val de filme cu Italia, raspunde fortind o comparatie: “Pentru mine Italia e ca a doua casa, ca Vasluiul pentru Porumboiu. Chiar daca n-ar fi fost noul val, eu tot as fi facut filme in zona asta”. Pina una, alta el scrie scenariul unui film despre “spionajul industrial din anii ‘70”, pe care vrea sa il filmeze la anul in Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Romania si Japonia.
Intimplarea a facut ca vizita in Romania a lui Michele Placido sa corespunda cu prezenta in Romania a fiicei sale, Violante Placido, care filmeaza la Castel Film in Ghost Rider: Spirit of Vengeance, alaturi de Nicolas Cage. “Cind ne-am intilnit aseara si ne-am imbratisat (nu ne vazusem de mult), primul lucru pe care mi l-a spus Violante a fost: «Tata, e un oras foarte frumos! E plin de tineri!»“. Ce i-a placut comisarului Cattani din Romania, tara de unde provine babysitter-ul celui mai mic copil al sau? Vinul rosu. Dar si cel alb. “Cu cit cunosti mai bine inamicul, cu atit iti devine prieten”, ne-a mai spus el, ca argument pentru faptul ca in Italia se stiu prea putine despre Romania. Nu, nu e din Arta razboiului a lui Sun Tzu. E un proverb.
Galerie foto
