N-am scris un roman. Nu m-a interesat si nu ma intereseaza proza decit ca simplu cititor. O spun cu tot orgoliul din lume: sint poet. Dar ce poate face un poet atunci cind cartile lui, scrise deja, ii ocupa mintea mai mult decit cartile altora? Cind bucuria teribila pe care ti-o aduce poezia e acoperita incetul cu incetul de propriile poeme? Ba mai mult: de poeme care au devenit ilizibile. Nu le mai poti citi, nu le mai intelegi, doar vin peste tine si te sufoca. Si de-ar fi numai atit!
De-ar fi numai atit le-ai lasa balta, ai continua, ti-ai vedea de viata. Dar nu. Nu si nu: cartile tale se lungesc si se latesc in minte mai abitir decit cancerul. Incep, cu alte cuvinte, sa tradeze. Nu stiu decit ca, atunci cind am inceput sa scriu Irezistibil, am vrut sa ma lamuresc ce e cu toate acestea. Sa ma linistesc. Si, la rindul meu, mi-am tradat cartile. Am incercat sa le fac praf, sa scap odata de ele. Numai asa am putut. Folosind cu totul alte mijloace decit cele pe care le stapinesc, prefacindu-ma ca scriu proza, izbind de toti peretii cu rigoarea si claritatea poeziei. De fapt rafuindu-ma cu poemele mele adunate in cele trei carti. Nici o clipa nu mi-am imaginat ca Irezistibil poate fi citit altfel decit cu anul cirtitei galbene in fata. Cu ghinga. Cu, mai putin, e drept, dictionarul mara. Fara ele nu exista Irezistibil. Care nu e roman, nu e o carte de povestiri scurte, nu e decit pe jumatate literatura. Tot ce sper e ca aceasta carte sa-si indeplineasca misiunea in raport cu mine: ea ar trebui sa ma scape de povara propriei poezii de pina acum. Daca nu voi mai scrie nimic, pariul e pierdut. Daca voi mai scrie – si ceea ce voi scrie va fi, ca si pina acum, bun – la fel. Cartea asta va avea sens numai daca ma va ajuta sa fac saltul acela mic-mic, aproape de neobservat de la o asa apropiere, saritura aceea fara zgomot de la a scrie carti la a scrie pur si simplu poezie.
Cita fericire si, in acelasi timp, nefericire poate provoca “irezistibilul”?
Tot ce e “irezistibil” mi se pare nesuferit.
Cum este sa fii D Great Coman?
asa:
sint imposibil de urnit. fara nimic inlauntrul meu insa imposibil de urnit
cu forta unui singur om. ca o mobila imensa de sufragerie.
ca orice lucru pentru care el insusi nu inseamna nimic.
dar vorbesc. vorbesc pina ce imi plesneste pielea obrajilor.
nu incetez niciodata.
toata forta mea se stringe ca un arc in fundul gurii
si loveste fara mila sunet de sunet. fraza de fraza.
nu obosesc pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce spun.
si nu obosesc pe nimeni pentru ca nu mai e nimeni.
asa m-am nascut. direct din pamint direct imposibil de urnit
direct cu vorbele afara din mine. exact asa.
ca orice alt lucru pentru care el insusi nu inseamna nimic.