“Cind am venit aici, imi amintesc ca aveam 1,70 de metri. Acum sint la cinci centimetri sub pamint, sint insignifiant”, au fost singurele cuvinte ale lui Mircea Mihaies la dubla lansare care a avut loc joi, 22 noiembrie, la standul Editurii Polirom. Autorul a fost pur si simplu magulit de ampla prezentare pe care i-a facut-o Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman (ICR). “Vreau sa va spun citeva cuvinte despre Tony Judt, vorbindu-va despre Mircea Mihaies. Tony Judt este un istoric important. Dar daca avem amintiri personale cu acesta, daca putem evoca legaturi personale, asta se datoreaza exclusiv lui Mircea Mihaies. Tony Judt a relationat cu aceste locuri datorita exclusiv lui Mircea Mihaies“, a declarat Horia-Roman Patapievici.
Presedintele ICR a mentionat ca volumul Cabana memoriei este o lucrare cutremuratoare. “Este ultima carte a lui Tony Judt intr-un sens fizic. Poate ca vor mai aparea si altele din multele interviuri pe care le-a dat sau ce a mai dictat. Dar aceasta carte este scrisa in progresia dramatica a bolii lui, compusa in memorie, in noptile interminabile in care era condamnat de boala de care a suferit la nemiscare totala. Este ultima carte pe care a gindit-o. Tony Judt a redescoperit pe cont propriu capacitatea mintii umane de a stoca imagini, ginduri si naratiuni, pornind de la asocierea dintre acestea si lucruri spatiale foarte familiare. Iar acest lucru spatial foarte familiar pentru el era un mic hotel din Elvetia. Din acest motiv cartea de rememorare a vietii lui se numeste Cabana memoriei, pentru ca in aceasta cabana si-a adapostit forarile adinci in memoria proprie. Este o carte cutremuratoare pentru ca pe noi, oameni care ne putem misca, ne invita sa intelegem ori macar sa ne imaginam cum este experienta cuiva care este zavorit in propriul lui corp fara posibilitatea de a se misca, dar care isi conserva toata senzorialitatea unui corp normal.”
Vocea nocturna a lui Mircea Mihaies
Horia-Roman Patapievici a vorbit cu si mai multa admiratie despre volumul lansat joi de Mircea Mihaies despre istoricul britanic. “Miezul cartii Ultimul Judt este de fapt o polemica. Mircea Mihaies este un scriitor care ne-a obisnuit public cu o anumita voce, vocea publicistului, o voce acida, vitriolanta, o voce de atac. Este o voce limpede, de tip diurn, a celui care la lumina zilei identifica inamicul, ii aplica o lovitura de spada si cu o virtuozitate retorica specifica lui rezulta prezenta publica a lui Mircea Mihaies. Dar el nu a publicat numai articole pe care le-a cules in culegeri faimoase. El a publicat si alte carti si vocea pe care scriitorul Mircea Mihaies ne-o aduce in acestea este foarte diferita. Nu este vocea criticului literar, ci este vocea celui care te insoteste. E o voce tandra, o voce invaluitoare, o voce pe care toti cunoscutii lui Mircea Mihaies o stiu. Este vocea lui de prieten, de indragostit, vocea lui nocturna. Este vocea pe care, daca nu o ginditi impreuna cu vocea din articole, nu o sa intelegeti niciodata de unde provine farmecul contagios al lui Mircea Mihaies.”
Presedintele ICR este convins ca prietenia dintre scriitor si istoricul britanic nu numai ca nu a daunat cartii Ultimul Judt, ba chiar a facut-o mai profunda. “Mircea Mihaes a avut fata de Tony Judt o admiratie cum numai el, ca prieten absolut, poate construi. Este o admiratie plina de fidelitate critica. Obiectiile la Tony Judt si cele la prietenii lui Mircea Mihaies se construiesc in interiorul prieteniei, in interiorul culturii. Se simte iubirea, se simte admiratia, dar in interiorul acesteia se construieste o polemica. Dar nu este diferenta de opinie dintre cei doi, nu este diferenta de abordare filosofica, nu se infrunta doua optiuni politice. Se confrunta ceea ce a facut din Tony Judt dintr-un istoric obisnuit intr-unul cu adevarat interesant cind acesta a inteles ca dincolo de Cortina de Fier se intimpla ceva si ca sa-l cunoasca s-a hotarit sa invete limba ceha. Si atunci acest autor a devenit interesant.”
Un istoric amabil cu publicul
“Initial, Mircea Mihaies a vrut sa scrie o prefata la aceasta ultima carte a lui Tony Judt, care este de fapt jurnalul. Pina la urma a iesit un volum de sine statator. Astazi, din pacate, Judt nu mai este printre noi”, a precizat si Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom, prezent la lansare. Acesta a amintit ca istoricul britanic era un om extrem de amabil cu publicul sau. “La Chisinau, am participat cu Tony la mai multe intilniri care pareau ca nu se mai termina, dar nu in sensul ca erau plictisitoare, ci pentru ca oamenii nu vroiau sa mai plece si puneau multe intrebari. El avea acel sarm deosebit si un fel special de a raspunde la intrebari care probabil il contrariau.”
» Tony Judt a fost istoric britanic, specializat in istoria Europei. A predat la New York University, unde a fost directorul Institutului Erich Maria Remarque. Membru corespondent al Academiei Britanice si membru al Academiei Americane de Arta si Stiinta. Una dintre cartile care l-au facut celebru a fost Epoca Postbelica, o istorie a Europei dupa 1945, care a aparut si la Polirom in 2008. Istoricul a murit in august 2010, lasind in urma numeroase studii despre socialism, marxism sau antiamericanism.