Pe Eliza am intilnit-o in avionul de Paris. Eu mergeam la Nisa/Cannes, iar ea se oprea la Paris unde eroii filmului la care lucreaza aveau concert. “Aproape paralel, mi-am dat seama ca aspectul care ma interesa probabil cel mai mult era muzica polifonica a firserotilor – una dintre cele trei ramuri principale ale aromanilor – din care a facut parte dintotdeauna toata familia mea.” Impreuna cu Bogdan Palici si cu Georgiana Vlahbei – coordonatoarea Proiectului Avdhela – Biblioteca culturii aromane –, Eliza Zdru a luat Dobrogea la pas, documentindu-se in privinta tipurilor de muzica specifica fiecarei zone si descoperindu-i pina la urma pe aromanii firseroti din Cogealac. Deja descoperiti de fapt de Grigore Lese, alaturi de care concertasera vreo cinci ani prin tara si peste granite, acestia au impresionat-o profund pe Eliza Zdru. “Ne-au primit in casa lor cu o caldura foarte familiara mie si ne-au cistigat imediat cu bunadispozitia, umorul si, cel mai important, cu muzica lor. Erau sapte pe atunci si cintau o serie de cintece zguduitoare care spuneau povesti din vremuri apuse, dar care pareau ca se intimplau chiar acolo, sub ochii nostri. Apoi am aflat ca sint ultima generatie care mai cinta astfel, neavind pe nimeni aproape care sa fie interesat de preluarea acestor cintece transmise din generatie in generatie pe cale orala”, spune cineasta pentru care ideea unui film a venit de la sine.
Mica echipa – completata de directorul de imagine Marius Besu si de monteurul Alexandru Radu – filmeaza deja de un an si ceva si avea vreo 60 de ore de material cind se indrepta spre Paris in urma cu trei saptamini, unde eroii urmau sa cinte la Biserica Saint-Suplice si la Limours. Iho va fi un roadmovie animat de vitalitatea celor patru eroi care are fiecare in jur de 80 de ani si o sanatate destul de problematica. Cuvintul “iho”, care inseamna “melodie”, ar putea sa semnifice si armonia in care traiesc acesti oameni. “Un film in care personajele principale sint patru batrini care, in ciuda virstei si a sanatatii subrede, calatoresc incoace si-ncolo pentru a sustine concerte in care isi duc peste avutul lor cel mai de pret cu o bunadispozitie si un umor reconfortant, bucurindu-se de viata aproape ca la tinerete – asta ar avea potential sa ii faca pe oameni sa asculte”, spune Eliza Zdru, care de la Paris pina acum se mindreste cu Premiul “Cel mai bun proiect” primit in cadrul sesiunii de pitching Dragon Forum din cadrul Festivalului de film de la Cracovia si, de asemenea, cu o bursa primita in cadrul programului de training StoryDoc de la Atena, care le va permite sa participe la sesiunea a doua a programului, la Leipzig. In plus, la Cracovia Institute of Documentary Film i-a invitat sa participe la urmatoarele sesiuni ale East European Forum si East Silver Market.
Pentru 10 dolari ti se multumeste pe generic
Motivul pentru care un documentar aflat in filmari mai merge la pitching este ca nu are suficienti bani. De fapt, Iho este primul film romanesc pentru care se face ceea ce in engleza se numeste “crowd founding”, mai pe romaneste “cheta”. La acest link: www.indiegogo.com/iho oamenii pot intra si dona de la 10 dolari in sus. Recompensele variaza in functie de suma de bani. Daca la 10 dolari ti se multumeste pe generic, la 25 de dolari primesti un set de fotografii, la 50 de dolari mai multe melodii polifonice care nu vor intra in film, la 100 de dolari un DVD cu filmul, iar in schimbul unei donatii de 10.000 de dolari obtii o intilnire cu personajele filmului chiar la Cogealac. Campania a fost lansata de aproximativ trei saptamini si va lua sfirsit in 29 iunie, dar in 13 iunie (data scrierii acestui text) se strinsese o suma infima – 275 de dolari din 11.000 de dolari, cit ar fi nevoie pentru terminarea filmului.
“Lucrul care ma misca cel mai tare e pierderea memoriei unei culturi foarte bogate care, din pacate, a fost cu timpul redusa la dimensiuni caricaturale”, isi motiveaza regizoarea demersul. “Ce incerc sa fac prin acest proiect e sa recuperez o mica parte din aceasta memorie, intr-un moment in care e pe cale sa se piarda definitiv. Un CD cu cintece sau o carte ar fi importante, dar fara bataie lunga.” Pina una, alta, munca la film a facut-o pe tinara cineasta sa-si sondeze propria “componenta” aromana. “Inainte sa-i cunosc pe Gherase Mihai, Nicolae si Dumitru Zogu, respectiv pe Vasile Giogi – carora eu le spun simplu «papu» (bunic) –, nu prea aveam o componenta aromana in sensul real al cuvintului. Nu vorbeam aromana, desi o intelegeam si am inceput sa citesc despre trecutul aromanilor aproape in acelasi timp in care am inceput lucrul la documentar. Cred ca mi-am recuperat «componenta» aromana odata cu cunoasterea celor patru personaje. Apoi am mai invatat citeva lucruri despre ce e umorul ca modalitate de a te impaca cu viata sau, pur si simplu, de a te bucura de ea. Sau cum sa porti elegant cu tine ce e al tau, in locuri straine in care n-ai mai fost niciodata. Am mai acumulat si citeva sensuri ale notiunii de simplitate.” Actiunea filmului va pleca din satul Cogealac si ii va insoti pe eroi in concerte sustinute la Constanta, Bucuresti, Suceava, Cluj, Iasi, Tirgu Lapus si Paris. Statia finala e nordul Greciei, locul de unde stramosii lor si-au pornit, la rindul lor, calatoria. Doar unul dintre cei patru eroi a mai ajuns la radacini pina acum.
“Nu credem ca scopul campaniei va fi atins”
“Filmul este produs de ViraFilms (companie infiintata de mine alaturi de Matei Budes) in colaborare cu Proiectul Avdhela, Biblioteca Culturii Aromane. Nu dispunem momentan de sprijinul unei institutii sau a unui grant, marea majoritate a fondurilor folosite pentru realizarea filmarilor au fost strinse prin donatii venite din partea unei persoane fizice de origine aromana. Bugetul total il estimam la 80.000 de euro si am mai avea nevoie de 60.000 (explicatia acestor cifre sta in faptul ca pina in acest moment persoanele implicate in proiect au muncit voluntar).
Ideea de a face o campanie de crowd founding pe site-ul Indiegogo imi apartine si a venit in momentul in care era necesara gasirea unei variante de suplinire a bugetului proiectului. Ne-am inspirat din initiativa similara a unui regizor belgian, cu care colaboram in cadrul altui proiect. Din pacate, desi mai sint doua saptamini pina la finalul perioadei in care publicul poate contribui, nu credem ca scopul campaniei va fi atins, suma colectata pina in acest moment fiind destul de mica. Avantajul initierii campaniei a constat in ocazia de a populariza acest proiect in rindul publicului larg. Mai departe, ne punem sperante in participarea la urmatoarele sesiuni ale programului StoryDoc, dar si la East European Forum si East Silver Market, organizate de Institute of Documentary Film. “ – Bogdan Palici, producator