Povestea cartii Joseph Anton. Memorii are doua momente initiale, primul este dat de romanul Versetele satanice, iar al doilea este cel din seara de 14 februarie 1989. Parca ne imaginam o scena de film in care un scriitor este sunat de catre un jurnalist si afla ca a fost condamnat la moarte. De aici, actiunea romanului, caci este un roman scris la persoana a treia, in ciuda titlului, incepe sa arate viata lui Salman Rushdie timp de un deceniu in care a stat ascuns pentru a nu fi pusa in aplicare fatwa, ordinul religios emis de ayatollahul iranian Khomeini. Titlul cartii este dat de prenumele scriitorilor Conrad si Cehov, un nume folosit de Rushdie cit s-a ascuns de fundamentalisti, o perioada in care “a schimbat alaturi de garzile de corp vreo 30 de locuinte si localitati. Toata operatiunea a costat, dupa anumite estimari, in jur de 11 milioane de lire sterline”, explica Cezar Paul-Badescu. O perioada in care nu era fizic singur, nu exista acea stare de izolare, ci, mai degraba, simtea invadarea intimitatii, iar pe linga acest lucru exista si lipsa spontaneitatii; daca dorea sa mearga la plimbare, trebuia sa anunte garzile si mai tirziu putea sa mearga, dar atunci disparea dispozitia necesara.
Coincidenta si momentul oportun
Aceasta aparitie editoriala putea evita controversa, dar clipul antiislam “Inocenta musulmanilor” postat pe YouTube acum citeva saptamini de pe un cont american a stirnit reactii ce au dus la proteste numeroase in rindul tarilor musulmane si chiar la uciderea a patru oficiali ai SUA. In siajul acestor evenimente, numele lui Salman Rushdie nu putea fi evitat. Fundatia 15 Khordad, cea care in 1989 a pus recompensa pe capul autorului, a crescut acum suma promisa, justificarea fiind ca, daca s-ar fi aplicat fatwa in cazul lui Salman Rushdie, nu s-ar fi ajuns la blasfemierea musulmanilor si a lui Mahomed. “Ordinul de a-l ucide pe Rushdie a fost dat pentru a smulge radacinile conspiratiei antiislamice si ar fi foarte nimerit ca apostatul sa fie executat chiar in acest moment”, a anuntat Hassan Sanei, seful fundatiei. Dar Salman Rushdie a trecut peste frica de a fi asasinat si considera ca acesta “e doar un preot din Iran care cauta sa apara la stiri” si a explicat ca “terorismul este arta fricii. Poti sa il infringi doar hotarind sa nu iti fie frica”.
Intr-un interviu acordat recent agentiei Mediafax si reconfirmat apoi lui Marius Constantinescu, Salman Rushdie a spus ca “scriu aceasta carte in speranta ca nimeni nu ma va intreba inca o data despre acesti zece ani de fatwa si de tot ce inseamna ei”. In explicatia lui merge mai departe si spune ca in perioada in care toata situatia se apropia de final, oamenii il sfatuiau sa scrie o carte despre acest lucru, dar nu s-a simtit suficient de detasat de cele traite si exista posibilitatea sa rezulte o scriitura emotionala. Totusi, in urma cu doi ani, “m-am gindit sa las decizia asta in voia instinctului artistic si sa cred ca momentul potrivit va veni cind ceva din mine imi va spune sa scriu asta. Asa s-a si intimplat. Am terminat romanul Luka si Focul Vietii, nu aveam ideea unui nou roman in minte, lucram la filmul Copiii din miez de noapte si atunci m-am gindit: «Poate ca e timpul… poate ca am capatat destula detasare, poate ca am scris destule carti si am trait destule lucruri incit sa ma pot uita inapoi si sa reflectez asupra lucrurilor care s-au intimplat». Cam asa a fost. Am vrut sa stabilesc tonul cartii. Nu am vrut ca stilul sa fie excesiv de emotional. Am vrut o carte cu un ton egal, cu o voce moderata, calma. Si tocmai de asta cred ca, daca m-as fi apucat cu doi ani inainte de momentul efectiv in care am inceput sa scriu cartea, ar fi fost prea devreme. Nu eram acolo inca…”.
Romanul pentru care au murit oameni
Considerata a fi printre cele mai importante carti lansate anul acesta, Joseph Anton. Memorii este vazuta de Radu Paraschivescu drept “ceva care nu seamana cu nimic si Rushdie are calitatea de a nu semana cu el insusi in momentul in care scrie o noua carte; nu seamana cu Seducatoare din Florenta sau cu Rusinea sau cu Copiii din miez de noapte. Dar nu e doar o carte, este un ecou al unei forme pe care am auzit-o cindva, in urma cu citiva ani, si pe care nu incetez sa o repet de cite ori am ocazia, «violenta este vorba de duh a analfabetilor». Este o vorba spusa de Dan Ryan, care rezuma bine instinctele de killer din tara aceasta in forma de reactor nuclear care este Iranul actual”.
Editori si traducatori au avut de suferit de pe urma interactiunii cu opera lui Salman Rushdie: editorul norvegian a fost impuscat, traducatorul japonez a fost injunghiat si omorit, traducatorul italian a fost ranit intr-un atentat si, tot in urma unui atentat, de aceasta data indreptat impotriva traducatorului turc (care a scapat cu viata), au murit 37 de persoane.
Asadar, publicarea romanului Versetele satanice era in continuare ceva indraznet si totodata normal pentru Editura Polirom, care are seria de autor si numai volumul acesta nu era lansat pina in anul 2007, dar a fost evitata o campanie de marketing. Cu toate acestea, directorul editorial al Polirom, Bogdan-Alexandru Stanescu, a explicat ca “nu am stiut ca aparitia lui coincide cu o sarbatoare musulmana, am aflat a doua zi. Din a treia zi au inceput sa curga mailurile de amenintare cu moartea, care au curs de-a lungul sarbatorilor de iarna, cu acelasi subiect «WE KILL YOU». Ce urma nu stiu, pentru ca era in araba. Am depistat ca era un server din Iran, n-am reusit sa facem nimic cu SRI-ul, in schimb, de atunci primesc stiri despre starea vremii din Teheran”.