– Fragment –
Vineri, 9 noiembrie 1928
Cotroceni
In dimineata aceasta mi-am ingaduit putin timp pentru scris, dar am mers incet cu autobiografia mea pentru ca s-au acumulat multe alte probleme. La ora 12 l-am primit pe Maniu, care a cerut sa ma vada, dorind sa-mi multumeasca deoarece considera ca sustinerea mea a facut sa vina si vremea lui. I-am acceptat multumirile cu modestia necesara, dupa care am avut un dialog foarte prietenos. El crede ca vor veni vremuri frumoase, de unitate, succes, progres si prosperitate, deoarece Bratianu ii face loc. El vede totul en rose, dar nu neaga dificultatile si nici gravitatea situatiei financiare. A declarat din nou, la fel cum a facut-o la Sovata, ca ma socoteste pe mine principalul sustinator al coroanei si dinastiei si unul dintre principalii factori ai Statului; a spus ca pot conta pe loialitatea sa absoluta si ca ma roaga sa-l chem oricind socotesc ca vocea mea trebuie sa fie auzita; a promis solemn ca nu se va lua nici o decizie importanta sau serioasa fara sa fiu instiintata sau consultata eu mai intii. Am raspuns la toate acestea cu modestie, lasindu-l insa sa inteleaga ca-mi voi aminti fiecare cuvint pe care l-a rostit, precum si toate promisiunile pe care le-a facut. I-am spus sa aiba incredere in Nicky si l-am rugat sa-l ajute sa joace rolul principal cu demnitate in Regenta si in armata, intrucit armata are nevoie de ceva concret si vizibil pe care sa se bazeze. Am fost extrem de amabili unul cu altul si a fost patruns de o mare dorinta si de speranta de a fi la inaltimea misiunii sale. N-am putut sa nu ma bucur ca, in cele din urma, isi va realiza visul la care s-a gindit atit de mult. Acest lucru imi aminteste de momentul cind l-am sfatuit pe Maiestatea Sa sa-i permita lui Nicky, la virsta de 10 ani, sa aiba Baby Peugeot-ul sau, gindindu-ma la bucuria imensa pe care aveam sa i-o facem. Imi amintesc ca i-am spus : cel mai important lucru este sa ai un lucru in momentul in care ti-l doresti cel mai mult, fiindca multe vin „prea tirziu“.
Oricum, acest guvern vine la putere avindu-ma drept protector. Sa speram ca increderea reciproca va supravietui muncii dificile care ne sta inainte.
Nicky a venit tirziu pentru dejunul pe care il terminasem inainte de sosirea lui. Am stat si am scris. Aceste convorbiri tête a tête din timpul meselor, de doua ori pe zi, sint benefice pentru amindoi si ne apropie unul de altul. Am primit o scrisoare de la Ileana, expediata din Polonia. A ajuns la Stockholm pe zapada. M-am bucurat de o partida de calarie pe Montana. Am primit doi jurnalisti englezi. Apoi a venit Barbu, iar Nicky ne-a spus ca Maniu a fost chemat pentru a i se cere sa formeze noul guvern, intrucit Titulescu nu are succes cu Guvernul National. Nicky a declarat ca iubitii Confrati l-au iritat prelungind sedinta cu detalii inutile. L-au tinut pe Maniu o ora si jumatate, in loc de numai o jumatate de ora. Toate acestea l-au adus pe Nicky cu picioarele pe pamint si i-au insuflat dorinta de a juca un rol activ si predominant.
Deci schimbarea s-a produs. Urmeaza ceea ce eu numesc inceputul lunii de miere cu Maniu. Pentru moment, toti sint entuziasmati.
Simbata, 10 noiembrie 1928
Cotroceni
Mi-am rezervat aceasta dimineata sa merg cu Sitta, mai intii la dispensarul ei si apoi la un institut frumos si modern de purificare si distribuire a laptelui pe care orasul l-a infiintat recent impreuna cu o casa franceza care pentru moment il conduce. Va fi probabil numit o laptarie model, cu exceptia faptului ca vacile nu sint aici, laptele fiind adus din toate partile tarii, in bidoane inchise si sterilizate, care apartin institutului construit linga gara. Astfel, laptele poate fi adus imediat acolo si este sterilizat dupa ultimele descoperiri stiintifice, separat, imbuteliat, atit pentru bebelusi, cit si pentru adulti, din restul facindu-se unt, brinza si iaurt. O organizatie realmente splendida. A fost creata gratie lui Costinescu, care a fost un primar energic si eficient, Bucurestiul facind mari progrese de citiva ani. Sitta este foarte interesata si mindra de aceasta institutie si s-a dus deja acolo de mai multe ori, insotita de cite un membru al familiei sale.
In ce priveste dispensarul Sf. Elena, acesta este un asezamint modern, linga care ea spera sa construiasca treptat spitalul model pentru copii, precum si scoala de infirmiere. Deocamdata nu a inceput activitatea, dar infirmiera-sefa englezoaica este deja acolo si au fost aranjate mici incaperi bine puse la punct pentru infirmiere. Sper sa se faca o munca de calitate si sa se formeze infirmiere civilizate si eficiente, de care este mare nevoie atit pentru spitale, cit si pentru mediul privat. Intreaga familie greaca admira genul britanic de infirmiere. Subscriu, dar stiu dificultatile si ca va fi nevoie de multi ani de eforturi, de munca asidua. Vor mai fi dezamagiri pina cind aceasta categorie de asistente sa devina numeroasa, avind in vedere mentalitatea generala si des moeurs nouvelles care trebuie create. Sitta a pus tot sufletul in aceasta activitate si a gasit un partener entuziast in persoana doctorului Gomoiu. Sint sigura ca va putea mentine un bun control asupra acestui spital pentru ca in privinta aceasta, ca si mama sa, este si eficienta, si talentata.
M-am intors ca sa-i primesc pe episcopul Gibraltarului si pe sotia sa. Un domn solid, jovial, cu buze groase, cu parul carunt si cu o sotie slaba si cu ochelari, niciunul dintre ei nefiind prea placut.
Prinz tirziu cu Nicky si multe discutii cu privire la avantajele si riscurile noului guvern.
O buna partida de calarie pe Kiralif si apoi un ceai muzical cu celebrul violonist Heifetz. Un virtuoz remarcabil, cu o vioara cu sunet minunat. Destul de plin de sine, comportindu-se ca un om de lume, indiferent, detasat, fumind tigara dupa tigara, evreu, cred, dar nu sint absolut sigura de nationalitate. Foarte placut de altfel, vorbind excelent engleza, dar un ins care este exact opusul modestului tinar rus care a cintat acum doua zile.
A venit Maruca pentru „a-mi saruta genunchii“, dupa cum spune ea, foarte fericita ca grupul lui Pigeon a luat conducerea si imi recomanda sa fiu cu ochii pe ei, deja dezaprobindu-i ca au facut un guvern prea mare.
Nicky mi-a spus acelasi lucru. Ministrii au venit ca sa depuna juramintul. Au fost mai multi decit era necesar, dar Maniu sustine ca acest lucru va tine doar pina la alegeri si ca va reduce numarul lor. Adevarul este ca are mai multi decit trebuie.
Duminica, 11 noiembrie 1928
Cotroceni
Zece ani de la Armistitiu. Zece ani! O viata plina de evenimente, tulburari, sperante si dezamagiri. Schimbari in toate domeniile, obiceiuri, idei, comportament, conceptii, politici, imbracaminte. O lume noua, in care am mers inainte cum am putut mai bine, cu suisuri si coborisuri, cu putine bucurii si multe suferinte.
O zi plina. Inainte de ora 10, eu si Sitta ne-am dus intr-un cartier indepartat, ca sa deschidem o noua scoala sau, mai degraba, un „gimnaziu“ caruia i s-a dat numele lui Mihai. Este acelasi cartier in care in primavara am pus fundatia unei noi biserici. In acest cartier este un primar excelent, Mincu. A lucrat minunat. Lupu incepuse sa lucreze in acea zona speciala unde sint multi muncitori. Fostul si actualul ministru au participat la festivitate si s-au comportat cu multa cordialitate unul cu altul. Noul ministru, al carui nume nu mi s-a fixat inca in minte, este un profesor de la Iasi si are o infatisare placuta.
Dupa aceea eu si Sitta ne-am despartit si a trebuit sa ma duc in graba la Biserica Anglicana, unde Episcopul de Gibraltar oficia slujba. A fost un moment de reculegere in biserica inainte sa inceapa slujba. Episcopul „in functie“ este foarte impresionant, are o voce splendida si o prestanta deosebita si in acelasi timp naturala. Are un mod special de a citi invataturile din scriptura. Simti cum cuvintele din Biblie patrund in fiecare fibra a constiintei.
Ne-am dus la ultima parte a concertului lui Georgescu si am ascultat un violonist remarcabil, un elev spaniol al lui Casals. Va veni sa cinte miine la Cotroceni.
Am avut un prinz intirziat la care au venit sotii Buzzy, Sitta si Tim. Doamna Buzzy nu are maniere de curte. Am aranjat cu Buzzy ca, in cazul in care se isca agitatie in legatura cu intilnirea Ilenei cu Carol, sa fiu informata. Am primit acelasi raspuns si de la Maniu, la care l-am trimis pe Hiotu in aceeasi problema. I-am telegrafiat apoi Ilenei ca trebuie sa se duca la Paris.
Am primit de la ea o scrisoare expediata din Germania. A fost incintata de primirea Legatiei de la Berlin si ar dori sa se opreasca acolo pentru citeva zile la intoarcere.
I-am facut o vizita lui Hélène Perticari, pe care am gasit-o intr-o stare foarte buna. Dupa aceea m-am dus cu masina la Mogosoaia ca sa-i fac prima vizita Marthei dupa o pauza. A fost prima zi ploioasa si drumul a fost ingrozitor. Mogosoaia este de vis. Frumoasa si locuibila. Mi-ar placea sa locuiesc in acest nobil palat, care a fost aranjat cu un gust desavirsit. Este perfect modul in care terasele joase duc la apele linistite. Am apreciat mult ce a facut. Au fost evitate toate subiectele neplacute. Symki sta la ea citeva zile. Cit despre Martha, este schimbata din punct de vedere fizic sau, cum ar fi spus Maiestatea Sa, zusammengefallen. Arata rau. Nu numai fata si-a pierdut frumusetea, ci intreg trupul sau pare obosit. Acest lucru imi produce o impresie ciudata, ca si cum ceva incepe sa se degradeze. Ma intreb ce se intimpla cu ea.
Acasa, tirziu. Cina si conversatie lunga cu Nicky.
Luni, 12 noiembrie 1928
Cotroceni
Astazi am primit noul guvern, cu toata ceremonia si solemnitatea cuvenite. Nu ma pot abtine sa nu spun ca Maniu pare un dresor de circ care „prezinta in libertate“ niste animale pe care le-a imblinzit si de care este foarte mindru. Ii cunosc doar pe Vaida, Mihalache, Halippa, Raducanu, Cihoski, Alevra si pe domnul carunt pe care l-am intilnit ieri la scoala. Maniu a stat in picioare in pozitia-i caracteristica, cu degetul mare in buzunarul de la pantaloni si cu fata rigida, exprimind o multumire desavirsita. Ochii sai verzi-albastri erau cit se poate de prietenosi. Era evident ca toti au fost incintati. Am vorbit cum am putut mai bine si, ca un patriot, le-am urat sa le mearga bine, cu speranta ca vor putea sa-si tina majoritatea promisiunilor facute astazi. Apoi am avut un dialog tête a tête cu Maniu, stabilind citeva principii, detalii cu privire la o colaborare mai strinsa si metodele si agentii prin care poate ajunge la mine. I-am spus ca trebuie sa-i consolidam pozitia lui Nicky, in toate privintele, si sa-l facem ca, treptat, sa fie figura centrala a Regentei. A fost un dialog foarte prietenos. Mi-a spus ca l-a ales pe Sever Dan, care n-a putut fi aici in aceasta dimineata, pentru Sanatate si Asistenta Sociala, pentru ca stie ca-mi este simpatic.
CARTEA
Anul 1928 a fost marcat de Marsul asupra Bucurestiului organizat de Partidul National-Taranesc, de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu si de disparitia a doua figuri istorice: Valeriu Braniste si Ioan Argetoianu. Lupta pentru putere, tensiunile create de divortul dintre Carol al II-lea si principesa Elena, dar si relatiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regasesc in jurnalul Reginei Maria, alaturi de intimplari din viata de zi cu zi.
AUTOAREA
Regina Maria a Romaniei (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a fost sotia regelui Ferdinand si mama regelui Carol al II-lea. A inceput sa-si scrie jurnalul in timpul Primului Razboi Mondial si de atunci si-a asternut aproape zilnic pe hirtie memoriile, pina in 1938, cu putin timp inaintea mortii. La Editura Polirom au mai aparut volumele al VIII-lea si al IX-lea din Insemnari zilnice (anii 1926 si 1927).