Toti sintem putin voyeur-i. Dar nu dintr-o curiozitate perversa pentru intimitatile noilor nostri vecini m-am tot uitat in curtea lor. Pur si simplu, aceasta se vede in toata “splendoarea” ei de la etajul trei al blocului nostru. De fiecare data cind imi inchid sau imi deschid geamurile, imi ud sau imi pigulesc ghivecele cu flori, […]
Cu cit posteritatea unui scriitor este mai bogata, cu atit singele creatiei lui risca sa se dilueze. E o mutatie a densitatilor. Admiratiile suprapuse, epigonice si vampirizante, au facut din Nichita Stanescu, creatorul, o icoana a numerosilor “poeti” care i-au trecut pragul si i-au primit girul; si, totodata, un icon fara substanta […]
La inceputul verii care acum se sfirseste, un vechi prieten mi-a dat o veste trista: a murit profesorul nostru Chevorchian. Instantaneu, prin fata ochilor mi-au trecut cei patru ani de liceu (la fostul M.F. 3, actualul „Al.I. Cuza”), in care am avut sansa de a intilni citiva profesori de elita. Intre ei, Anton Chevorchian stralucea. […]
Asa cum nu deschidea manualul, Anton Chevorchian nu deschidea nici catalogul – instrument de control si tortura preferat de multi alti profesori. A face prezenta, a nota absentii, a-i sanctiona pe acestia in vreun fel in orele urmatoare erau lucruri poate necesare, dar nu pentru Chevorchian. El ne captase si ne luase cumva in posesie […]
Aparut, fragmentar, in “Viata Romaneasca” si in “Gazeta literara”, exact in timpul calatoriei de documentare a lui Petru Dumitriu in Cehoslovacia si R.D.G. (ianuarie-februarie 1960), pe parcursul careia scriitorul va depasi Cortina de Fier, Proprietatea si posesiunea va mai vedea lumina tiparului abia in 1991, odata cu editia […]
Imi place la americani exact acea psihologie modelata social pe care altii, echivalind-o cu o standardizare comportamentala, o critica vehement. Cind am fost in America m-am simtit in largul meu nu pentru ca strazile si culoarele din magazine erau si sint generoase, ci fiindca oamenii intilniti in drum, complet necunoscuti, imi zimbeau […]
Sub acest logo pe cit de simpatic, pe atit de nimerit, vazut peste tot intr-un oras fosta fortareata de rezistenta la presiunea danezilor, as plasa experienta intilnirii – pentru prima oara – cu spiritul nordic la el acasa. Extrem de seriosi in tot ceea ce fac (inclusiv glumele lor sint atent elaborate si cintarite), suedezii […]
Suedezii sint de o punctualitate care da frisoane. Vineri, 25 septembrie, la ora 14.02, ma gaseam in fata unei usi inchise, la asa-numita Rum för poesi (Aula pentru poezie). N-am apucat sa (ma) intreb daca nu cumva manifestarea anuntata a fost aminata sau daca mai trebuie sa vina vreunul dintre participanti, ca o silueta feminina […]
– Stimate domnule Dan C. Mihailescu, m-am intrebat de cind ne cunoastem. Cred ca de peste un deceniu. In 1998, venind ca june asistent la Institutul “G. Calinescu”, la recomandarea lui Eugen Simion, v-am gasit acolo, in postura de “veteran” al cercetarii istoriografice. Pe atunci vorbeati mai poticnit, dar la fiecare interventie […]
Spre finele lui martie 2005, Cristian Tudor Popescu si cei multi care s-au solidarizat cu el au plecat de la “Adevarul” si de la “Adevarul literar si artistic”. Cum ma numaram printre ei si a trebuit sa-mi iau adio de la revista la care scriam de opt ani, am pus mina pe telefon si l-am sunat pe directorul “Romaniei literare”. […]