M-am angajat la Polirom în toamna târzie a lui 2005, după cinci ani de presă culturală și puțină televiziune. Nu am crezut nici o secundă că la acel concurs pentru postul de redactor-șef o să am vreo șansă, în primul rând pentru că nu știam nimic despre meseria respectivă. Poate doar din partea cealaltă a […]
– fragment –
Incep, ca de obicei, prin a-mi cere iertare celor pe care-i uit. De fiecare data cand scriu un text de acest gen realizez abia dupa aparitie ca am neglijat pe cineva. In acelasi timp, nici nu doresc sa mentionez titluri doar pentru ca au aparut. Anul trecut scriam ca nu as vrea sa mai particip, din aceste motive, la asemenea rezumate. […]
In fiecare an imi jur ca e ultima oara cand particip la o retrospectiva: invariabil uit pe cineva care n-o merita, invariabil supar pe cineva care o merita. Si, in fond, cui prodest? De data asta o dau in scris: e ultimul bilant la care particip.
S-o luam pe felii si categorii. Proza: an bun, am cateva rafturi pline, un […]
Nu-mi dau seama daca mi-a placut mai mult Eschiva decat Metode, daca prefer acel Vlad Dragoi care pune in scena abordari ale realului filtrate prin virtual sau acest nou poet despre care nu pot spune ca se reinventeaza, ci, mai curand, ca se ridica de la butoane si abordeaza viata in cautarea sinceritatii (a nu se […]
Si ne-apuca cateodata o sfanta indignare (cacofonie premeditata), incat angrenam in furtuna din pahar toata apa din jurul nostru, abia sa-i ajunga unui copil de grupa mica sa-si frece dantura cu ea. Si atunci ce facem? Scriem o prefata, pentru ca asa suntem noi, arbusti furiosi crescuti in gradina lui Polemos, ca sa bag si o aluzie […]
Incep cu acelasi argument pe care-l asez, an de an, ca sapou al bilantului: acesta (bilantul) nu poate fi decat odios de subiectiv, de procustian (in general prin taiere), varianta lui optima fiind aceea in care taierea tine doar de experienta neexhaustiva a autorului. Adica nu atunci cand este conditionata de factori extraliterari. […]
Ma intrebam in acest splendid ajun de Halloween de ce naiba n-am scris pana acum despre Vlad Dragoi. Si de la aceasta intrebare oarecum retorica am ajuns sa meditez (cam mult spus) la starea cronicii de intampinare, in special a celei de poezie. Se mai face cronica de poezie? Mai mult, mai e dorita cronica de poezie? Sau, mai mult, […]
Sper sa ma insel, insa cred ca aceasta este prima cronica scrisa despre romanul lui Adrian Buz, 1989. De altfel, el a fost intotdeauna privit cu circumspectie de critica literara, lovita de o timiditate suspecta atunci cand are de-a face cu un scriitor vocal, care-si poate argumenta singur propriile alegeri literare si care […]
Cu atat mai bun mi se pare M. Dutescu, cu cat evita schema poetizarii comune si-si asuma spunerea unei povesti, continua firul narativ desfasurat in Si toata bucuria acelor ani tristi (continuare semnalata prin reluarea unui ciclu, tactica, pe care o mai intalnim la Dan Sociu, dar care are acolo valente diferite, scopul lui […]