Trebuie sa recunosc ca orice volum de proza scurta isi contine propriul captatio, cel putin in cazul meu. Mi se pare ca un prozator care debuteaza cu povestiri alege drumul cel greu tocmai pentru ca spatiul povestirii este unul procustian prin excelenta, pentru ca dozarea naratologica si stilistica trebuie calculata mult […]
Intr-o scrisoare catre Louise Colet, din 1852, Flaubert (se) intreba retoric cind oare vor fi privite faptele (includem aici totul, asadar citim Viata) asa cum trebuie, adica drept niste farse puse la cale de o instanta superioara. Cind vom putea privi viata asa cum o vede Dumnezeu, adica? Poate fi interpretata in diverse feluri intrebarea […]
Primul lucru care-ti sare in ochi cind citesti poezia lui Liviu Ioan Stoiciu e efortul (admirabil, de altfel) pe care-l depune ca sa nu placa. Nu e nici un clenci aici – te poti declara interesat de aceasta poezie, ii poti urmari evolutia in timp, de la un volum la altul, te poti lansa in suprainterpretari si exercitii de hermeneutica, […]
Poezia Teodorei Coman e o chinuitoare negociere a substantei cu propria epiderma. Actul poetic e notatia acestei confruntari maniacale cu granitele corporalitatii: de fiecare data cind normalitatea (a se citi abordarea neatenta, fireasca deci, a existentei) pare a patrunde in acest teritoriu conflictual, poezia isi reafirma dreptul […]
“Sint geniul transpiratiei si al margelelor de pe bourbon street/ cind umbra fiului sfint coboara ca o umbra de pamint/ peste femeile cu solduri de cofeina,/ peste singele varsat intr-o eprubeta cu absint.// Sint geniul sandvisurilor cu sunca de curcan/ in dimineata cind bourbon street era ultimul vin,/ pe bourbon street cind umbra […]
Dat fiind ca anul 2012 mi s-a parut cel mai dificil din toti cei sapte petrecuti de mine in bransa editoriala, am sa incerc sa ma inveselesc fortat si sa caut lucrurile bune care s-au intimplat, totusi. O sa fiu, asadar, extrem de subiectiv...
Mi-a placut mult cum s-a dezvoltat seria de istorie a colegului Adrian Serban; […]
De fapt, mi-as dori foarte mult sa fiu contemporan cu Vlad Moldovan. As vrea sa stiu ca undeva, intr-un oras cu turle si stradute pavate medieval, traieste un om care nu-si priveste existenta decit ca pe o continua autoanaliza, ca pe o scriere care se propaga, saraca, pe spezele unei existente lasate in umbra. Din nefericire, Vlad […]
Tyger! Tyger! burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?
O carte buna “se lamureste” in tine fara sa te gindesti la ea. La inceput am asemuit stilul primelor pagini cu acela al lui Junger in Pe falezele de marmura: aceeasi bataie din […]
As fi vrut s-o iau pe ocolite, insa cred ca mi-am atins limitele: daca mai citesc o poezie feminin-nostalgica, unde se imbratiseaza mirosul prajiturilor copilariei cu o eventuala drama de familie, o iau razna si ma reprofilez pe critica gastronomica, eventual. Imi pare rau pentru autoare, asta este ultima cronica pe care o scriu in […]
Nu pot uita cuvintele lui Lucian Raicu, aventura lui in cautarea unei definitii (aproximative, prin natura obiectului) a epifaniei literare, sora buna a celei joyceene: e nevoie ca cel putin trei conditii sa fie indeplinite simultan. E nevoie sa te afli sub influenta unei lecturi cutremuratoare, e nevoie de o anumita atmosfera si […]