Oricit m-as feri de “consideratiunile generale” ale inceputului de cronica, nu pot sa nu remarc ca am citit in ultimul an mai multa proza scurta romaneasca decit in ultimii zece si ca cel putin trei super-volume dedicate cenusaresei editoriale vin de la CDPL.

 

Cartea Veronicai D. Niculescu, desi ar putea […]

Ca sa trec direct la subiect, interpretarea pe care o dau eu romanului lui Radu Mares nu are nimic de-a face cu efectul Doppler sau, mai corect spus, am incercat sa citesc altceva sub aceasta deghizare a misterului sub aparenta stiintifico-metaforica. Pentru ca, nu-i asa?, adevarata stiinta a folosit intotdeauna aparentele celei popularizate.

Un […]

Circula de ceva vreme o gluma pe la tirgurile internationale de carte: gluma e legata de agentul (agenta) care iti prezinta acea carte de care s-a indragostit iremediabil, desi: a) era atit de obosit(a) cind a inceput s-o citeasca incit, de n-ar fi fost autorul genial, ar fi adormit cu siguranta; b) citise atit de multe manuscrise […]
Scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, a inaugurat la Istanbul, simbata, 28 aprilie, Muzeul Inocentei. Muzeul gazduieste obiecte pe care Pamuk le-a adunat de-a lungul mai multor decenii. Ideea de a deschide un asemenea muzeu, care sa povesteasca despre “realitatile trecutului”, i-a venit scriitorului […]
Romanul lui Alexandru Vlad inainteaza cu incetineala batrinetii. E acea lipsa a dorintei de a placea repede, care apartine scriitorului afirmat (da, ma refer la acela care nu are nevoie de intruziuni critice pentru a rasufla usurat ca a mai trecut o carte de cenzura gustului comun): debutul cartii in sine asigura niste preliminarii […]
Culturile de tranzitie isi negociaza relatia cu propriul trecut schimbind lucrurile, pur si simplu. Daca e sa abordam doar un palier al culturii noastre post-decembriste, si anume pe cel literar, vom fi surprinsi sa observam ca strategia noastra a fost nu una a falsificarii directe, ci a tacerii, a inocentei mimate. Pot fi numarate […]
Nu se intimpla de multe ori de-a lungul unei vieti intelectuale sa recunosti, de la inceput, fara nici o ezitare, o capodopera. Si mai rare sint romanele unde jocul propus de autor, invitatia intr-un puzzle, sa nu strice ceea ce inca mai numim placerea lecturii. Traim ani in care totul trebuie sa fie usor, rapid, la indemina, rezumabil. […]
Poezia clasica este o poezie a revolutiei, scria Mandelstam la finalul piesei care deschide Eseurile despre Dante. Citindu-l pe Sociu de la cap la coada am senzatia unei “regresii stilistice”: incepe sa se manifeste in plina avangarda (unul dintre fondatorii mizerabilismului autohton), aluneca spre un neo-romantism navalnic (finalul […]
Foarte putini stiu astazi ca Dan Sociu e unul dintre ultimii poeti (neo)romantici... Si mai putini au remarcat faptul ca Dan Sociu se reinventeaza cu fiecare volum pe care-l publica. Ca se reinventeaza n-ar fi mare lucru, dar ca o face inteligent (da, asta deja devine un loc comun in ceea ce-l priveste), ca o face cu enorm talent […]
“Ast alcool fierbinte ca pe-a ta viata-l bei/
Viata-ti ce-o bei ca pe un rachiu din obicei. “

(Guillaume Apollinaire, Zona, traducere de Mihail Nemes)

De altfel, paianjenul, trimis intertextual (pe de o parte) si clinic (in partea dinspre realitate), nu ii era strain lui Ion Muresan nici in legendarele […]