(Continuare din numarul trecut)

— Reiau, de unde-am intrerupt-o, istoria lui Iordache Moise. Asadar: perpetuum-ul, trisectiunea, cvadratura… Cum ce trisectiune si cvadratura, scumpa Carmen? A unghiului si, respectiv, a cercului, fireste… Cum ce perpetuum, iubita Nora? Perpetuum-ul mobile…

— …fireste, […]

(Continuare din numarul trecut)

Pina atunci, insa, Vasile Elisav, se apuca sa le istoriseasca, pe scurt, destinul stiintific, sau, mai degraba, patafizic, al unui condiscipol al sau, Iordache Moise, – (riscind s-o mai pateasca iarasi cum o patise, adineaori, cu bietii Puter si Canguru).

Profesorul isi drese […]

(Continuare din numarul trecut)

— Ce-ati zice de-o Finlandia, se strimba Nora cu subinteles, stiindu-se de catre ambii oaspeti ca ea detesta vodca.

Vasile se uita discret la ceas.

Era tirziu: aproape miezul noptii.

(Continuare din numarul trecut)

— De-a EVOLA LOVE, zise Vasile Elisav, care-si aduse brusc aminte ca-l astepta acasa, alaturea adica, jurnalu-i palindromic, in care se-apucase de scris un nou capitol, cu acest titlu cam bizar, citibil, insa, tur-retur.

— Ar trebui s-o sterg, zise Vasile Elisav.

— […]

(Continuare din numarul trecut)

— Afirmati in paragraful anterior, ii spuse Nora profului Vasile, ca dati impresia ca-l combateti, in jurnal, pe Julius Evola… Cum comentati?

— Vreti sa va dau un soi de interviu, zimbi Vasile Elisav.

— Un interviu, un… intermort, ce va convine, recurse Carmen […]

(Continuare din numarul trecut)

Eleva silitoare, Carpen Carmen ridica doua degete si zise, ridicindu-se ea insasi de pe scaun: va rugam, domnule profesor, sa ne vorbiti, cum ne-ati promis acum o clipa, de problema Evola-Gourmont.

Cam fara chef, Vasile Elisav, care-si uitase, intre timp, marea si vrednica vocatie […]

(Continuare din numarul trecut)

Vasile Elisav se ridica, dind s-o ia spre usa antreului de-o schioapa, ce debusa in coridorul blocului, obscur: la porte cochere, cum o numea, in deriziune, dumnealui.

— Unde va duceti, dom profesor, il intreba amfitrioana.

(Continuare din numarul trecut)

— "E dat acestui trist norod/ Si oul sterp ca de mincare,/ Dar viul ou, la virf cu plod,/ Facut e sa-l privim la soare!", se auzi psalmodiind, ca pentru sine, Carmen Carpen.

— "Daca te-am mincat cincizeci de ani cu lingurita din coaja ta scobita, nu insemneaza, Oule, ca […]

(Continuare din numarul trecut) Nora Aron intra in camera de baie. Se auzi, din incapere, jetul galben. Vasile Elisav nu-l auzi (sau se facu ca nu-l aude). Il auzi doar Carmen Carpen (dar se facu, si ea, ca nu-l aude). Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lantul closetului, ca un pendul. Se auzi, in fine, robinetul. Prosopul […]