Volumul M-aș omorî pentru tine (și alte povestiri pierdute) de F. Scott Fitzgerald a fost publicat la editura Polirom în anul 2018 (introducere, notă asupra ediției și note de Anne Margaret Daniel; traducere din limba engleză de Dan Croitoru).
Cartea Tangoul (patru conferințe), traducere din limba spaniolă de Andrei Ionescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2018.
Revista „Variety“ scria recent că Lars von Trier ar trebui să se reinventeze pentru că The House That Jack Built, care a fost probabil gândit să creeze un mare scandal, n-a fost primit decât cu indiferență și cu prea puține bilete vândute.
Decretat de mai multe publicații drept albumul blues-rock al anului, Peace, Love & Loud Guitars (2018, Up 2 Zero) mi-a lovit urechile de ascultător neinformat așa cum puține altele au reușit.
Marie Kondo, o specialistă japoneză în curățenie, își realizează propriul serial de TV. Odată cu celebritatea, și-a atras însă și multă antipatie, mai ales din partea unei categorii speciale de public: iubitorii de cărți.
Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași a deschis anul calendaristic cu două premiere: Un dolce far niente (sala Teatru la Cub) și Marjorie Prime (sala Studio). Realizate practic încă de la finele lui 2018 și anunțate pentru decembrie, ambele au fost amânate pentru jumătatea lui ianuarie și livrate […]
Mi-am propus de multe ori, în cursul călătoriilor mele anuale în Toscana, să-mi rezerv măcar câteva zile pentru a studia în biblioteca și în arhiva imensă a Academiei Chigi de la Siena mărturiile despre prezența acolo a muzicienilor români, cu deosebire a lui George Enescu și Sergiu Celibidache. Nu am avut niciodată […]
Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei. Frumos nume. Nu e vreun nou partid apărut pe scena politică. Sau nu încă. Vreo 20 de domni și doamne au anunțat în urmă cu cinci zile apariția asociației cu numele amintit mai sus. Pe scurt, MDM. S-a întâmplat la Iași, evenimentul bucurându-se de ample relatări în media locală […]
De vreo doi-trei ani am atât de puțin timp liber, încât mă străduiesc să mi-l împart cât mai eficient. Nu-mi iese întotdeauna. Cert e că am redus zdravăn partea de entertainment, iar prima victimă a fost televizorul. E cumva paradoxal, pentru că la capătul unei zile istovitoare, gândul că ai putea să zaci într-un […]
1.
Dacă se va gândi cineva să-i facă statuie lui Emil Brumaru – și sigur ar trebui să se gândească –, mi-ar plăcea să fie ceva de genul acesta:
