Marea fandoseala. Voci din public. Singura doritoare sa priveasca prin gaura, "Natalia cea curioasa, una dintre femeile care impleteau dantele pentru Tatiana Markovna" (dantelaresele au intotdeauna un ce sentimental!), e respinsa batjocoritor de Egorka: "Te-as lasa nu numai sa te uiti prin crapatura din perete, ci ti-as da si mina […]
Cu melomani la Poli Timisoara, fara dispense si indulgente
Scrisoare pentru melomani – "Muzica nu trebuie inteleasa, ea trebuie ascultata" (Hermann Scherchen)
In 1950, profesorul universitar Plautius Andronescu de la Politehnica din Timisoara primea o scrisoare, dublata de o invitatie, din partea dirijorului german Hermann Scherchen, stabilit in Elvetia. Scherchen marturisea fericirea de a incepe o viata noua alaturi de fiica profesorului roman, Pia Andronescu, si, regretind ca nu s-au […]
Circula mai demult o butada – anume ca, daca socotim dupa filmele americane, Dumnezeu vorbeste sigur engleza! La urma urmei, de ce nu? Tot exista legenda Turnului Babel, n-o mai rezum aci; lectia ei ar fi ca omenirea poate vorbi o singura limba, iar faptul asta ar duce la izbinzi ce l-ar face gelos pe Cel-de-Sus. Gelos pe cine? […]
Timpul vijiie pe linga corpuri, saptaminile trec tot mai repede, nu mai poti tine pasul nici cu evenimentele, nici cu tine, cu partea ta solida, tocita de periile cotidiene. Se impun ritualuri, niste mici baraje ale obisnuintei. Un film anume e unul dintre ele, desi sa-l vezi compulsiv ar putea sa nu insemne neaparat un lucru bun. […]
(Continuare din numarul trecut)
Era o zi geroasa, de februarie, orele 11 dimineata: se auzea, pe strada, zapada scirtiind, ostila, sub talpa trecatorilor putini. Nora Aron, ca si Vasile Elisav, locuiau la primul etaj, de ani de zile, dar parca n-auzisera nicicind zapada cu atita claritate si nu fara un vag frison dezagreabil, […]
Era o zi geroasa, de februarie, orele 11 dimineata: se auzea, pe strada, zapada scirtiind, ostila, sub talpa trecatorilor putini. Nora Aron, ca si Vasile Elisav, locuiau la primul etaj, de ani de zile, dar parca n-auzisera nicicind zapada cu atita claritate si nu fara un vag frison dezagreabil, […]
N-am in "Supliment" o rubrica de cronicarit, insa tot mai des simt nevoia sa-mi incerc pana de fost critic. Desi penajul e cam jumulit, nu ma pot abtine sa nu astern ceva despre citeva lucraturi artistice care m-au facut sa sar pe pereti de incintare in toamna asta: un film romanesc f. bun, un roman bastinas ff. bun, o mare carte […]
Ma uit foarte rar la televizor, mai bine zis nu ma uit aproape deloc, dar chiar si asa nu pot sa scap de pauzele dintre programe, tot mai lungi si tot mai dese, care, uneori complet nejustificat, poarta numele de reclame.
A fost de curind una in care o femeie aflata pe patul de maternitate vorbea la telefon ba cu sotul, […]
A fost de curind una in care o femeie aflata pe patul de maternitate vorbea la telefon ba cu sotul, […]
"Pentru mine, corpul care migreaza e un corp fara nume", mi-a spus coregrafa olandeza Sacha Steenks, in momentul in care a inceput sa lucreze in Romania. Extrapolind, as putea spune ca e un corp en gros, care isi muta detaliile psiho-somatice dintr-un loc in altul. Corpul este un complex de dislocari. Este suma tuturor traversarilor […]
O intuitie de ultima ora: nu primim si nu dam nimic pe degeaba. Lui Mos Craciun trebuie: sa-i scriem, sa-i spunem o poezie, sa-i cintam. Daca cineva ne-a facut un cadou, ne simtim, cu toata dragostea pe care o avem pentru persoana respectiva, indatorati. Un cadou cheama alt cadou, un gest alt gest, un cuvint alt cuvint, o privire […]