Numarul 577

Unul dintre morți, un tânăr de douăzeci și patru de ani, a fost ucis de poarta ornamentală de la intrarea în orașul Timișoara. Ca un semn de bun-venit. Pare o mostră de umor negru și, într-un fel, așa și e. Dar e și o ilustrare simbolică a realității românești. Între timp guvernul a decis crearea unui comandament […]

Îl prinzi că-ți fură din buzunar, dar îți râde în nas și-ți spune senin că doar îți îndrepta haina căscată de vânt. Îi spui că deciziile economice sunt proaste, că ne îndatorăm ca proștii și că în viitor ne va fi tuturor mai greu, partidul îți reproșează că nu vrei binele oamenilor, că nu ești […]

A reasculta vocea „normală“ a lui George Enescu răspunzând cu spontaneitate întrebărilor simple și la obiect ale lui Robin Livio este o experiență emoționantă, căreia lătrăturile insistente ale lui Mutzi, câinele separat de stăpân într-o altă cameră, înregistrate de magnetofon în fundal, îi dau o neaș­teptată […]

Pentru un spectacol de o oră sau două, e nevoie de 1, 3, 5, 7, 10 actori în distribu­ție, de 5-10 tehnicieni, de mijloace de transport și cazări pentru toți aceștia, de camioane pentru decoruri, recuzită și, în anumite cazuri, diverse elemente de scenotehnică. Autoriza­ția de intrare în oraș pentru ca­mioane/ […]

Satul Mădălinei a fost inițial un articol apărut în DoR, despre povestea unui copil care avea copil. Este vorba despre Mădăli­na, o fată de 16 ani, care cerșea la metrou cu un bebeluș în brațe. În urma articolului, au apărut apro­ximativ 100 de binefăcători care voiau să o ajute. Și pentru că Ana […]

Exemple sunt destule, de la emblematicul, aproape miticul, Nero la încă fascinantul (ca întrupare a răului) Hitler. Artistul are ceva special în fiinţa sa: o sete de absolut ce-l face intolerant deseori, inclement şi incapabil de empatie fără o drastică analiză critică. Numai după ce-şi transpune în operă visele, […]

Povestea de dragoste de pe fundalul unui război metaforic (fără aluzii la vreo vinovăție a sârbilor) e împănată cu tot suprarealismul kusturician obișnuit, dar care parcă mai eliberat de opreliști ca oricând. Lumea lui Kusturica e un fel de arcă a lui Noe în care oamenii și celelalte viețuitoare sunt în părți […]

— Băăăă, sulică, cum mi-ai spus? Și poc, o palmă grea de general aterizează peste urechea dreaptă a dătătorului de bună ziua. Bună ziua să-i spui lu’ mă-ta, soldat! Mie mi te adresezi cu „trăiţ’, don’ general“! — Să trăiți, domnule general! — Nu așa, boule! Aici nu suntem la […]