6... restul lumii. Sarabanda insultelor continua. Nici un personaj nu ezita sa-i faca pe ceilalti cu ou si cu otet. Fiecare leaga altuia tinichele de coada. Luarea in tarbaca se joaca, in prelungiri, in nocturna (actul doi). Apogeul e atins (prin mortale lovituri de la unsprezece metri) in actul al treilea. Intilnirea e provocata […]
5. Egor Petrovici Voinitki si... In topul insultelor (s. H.P.), Egor Petrovici detine locul intii. Sonia il roaga speriata, dar si reprosindu-i: "Unchiule Jorj, am impresia ca limba dumitale a ruginit... Taci, te implor!". Hruscev, duhul padurii, i-o trinteste de la obraz, parasindu-l ofuscat: "Nu stiu de ce, dar de fiecare data cind […]
4. "E uluitor, domnilor! De-a dreptul uluitor!" Replica lui Deadin, protagonistul intorcind pe dos (sau nu?) "voluptatea autoumilirii" (Citit, recitit, rascitit, cu micile celule gri jubilind de placere, Dictionarul personajelor lui Dostoievski c r e a t de Valeriu Cristea. Paranteza si sublinierile lui Hercule Poirot), laudindu-se […]
2. Spatiul locativ. Desi nu-i nici belgian, nici detectiv, ca Hercule Poirot, Marcel Proust are observatii de o mare finete. Intr-o discutie cu Albertine (Captiva), naratorul emite in mod stralucit, printre altele, pareri despre Dostoievski: "...Dostoievski nu creeaza numai fiinte, ci si locuinte (s. H.P.), si Casa crimei din Fratii […]
Incintatoare – personalitatea unei linotipiste cu zulufi blonzi si bulbucata-n blugi care, melomana probabil, culege "concert“ in loc de "concret“, iar dupa corectura noastra afona, ispitindu-ne sa "Dam cu sic/ Din Isarlic!“, reculege "concept“. Numai ca "Domnii corectori stau de obicei in niste cotloane incredibil de mici […]
1. "Mania Sachalinosa"? La 27 decembrie 1889, pe scena Teatrului Abramova, are loc premiera comediei in patru acte (sublinierea lui Hercule Poirot) Duhul padurii (Lesii). Brusc, Anton Pavlovici, sub imperiul unui zvic nelamurit inca, se hotaraste sa fuga (s. H.P.), s-o tuleasca in insula Sahalin. La 20 ianuarie 1890 face grabit un […]
Ingramadirea cartilor in teancuri halandala, pe birou, pe scaune, pe podele, printre vrafuri de rochii tulburator parfumate, parasite acum... in vaze foarte largi, desfoliate-n cristalul straveziu, pe patul infinit, sub pat, peste cesti trainice de teracota, pline cu zatul uscat al vechilor, nostalgicelor cafele, pe pervazul interior […]
Sau servitoarea de la Belcesti, Profira, care ma lasa seara sa o aud cum se pisa in iarba... Si acolo am infiripat o coliba, de data asta cu miinile mele, neajutat de varul meu... ma intindeam pe burta in interiorul ei ingust, familiar... citeam Robinson Crusoe, intr-o editie cu paginile mari, lucioase, plina de ilustratii... si pazeam […]
La etajul cinci: privesc din pat, in picioare, direct in clopotnita bisericii, la toaca, il si vad pe cel ce bate cu ciocanelele de lemn intr-o scindura, le abandoneaza, trage niste clopote bombate diferit, fiecare cu sunetul lui... Ma simt bine cind bate toaca; as inregistra-o daca as avea cu ce... Din "camera cu computere" am scos […]
Cautam sa-mi amintesc locurile in care am stat. Nu incercam sa le ordonez cronologic, ci doar sa le numesc, oarecum sa le descriu la repezeala pe citeva (mai aveam putin de trait!)... si sa le leg de amintirile pe care le mai am despre dinsele... Am locuit intr-un canton, intr-o halta, intr-un pavilion C.F.R., in case obisnuite, la […]