Anul trecut, scrie „The New York Times“, 43 de milioane de americani s-au uitat la Oscaruri, dar numai sase milioane dintre ei vazusera 12 ani de sclavie. Cotidianul nu mai precizeaza si cati au vazut pe urma filmul si daca le-a placut. Oricat am fi de naivi, Oscarurile nu se dau si nu se vor da niciodata „pe bune“. Faptul ca No Country for Old Men a luat in 2008 trofeul pentru Cel mai bun film a fost o exceptie cu majuscula (platita scump in 2014 de nominalizarea lui Inside Llweyn Davis, pentru mine cel mai bun film al anului, doar pentru montaj si mixaj sunet). De regula, sunt premiate filme „de larga respiratie“ si care sunt bine impinse in fata de producatori si distribuitori. Anul acesta s-a spus ca interesul spectatorilor pentru American Sniper s-ar fi datorat apetentei pentru violenta, lucru care, de ce nu, ar explica partial si interesul pentru 50 Shades of Grey. Dar American Sniper, pe langa faptul ca a fost nominalizat la Oscaruri (ceea ce nu s-a intamplat la Globurile de Aur), a fost ca inexistent in cadrul ceremoniei desfasurate la Los Angeles in 22 februarie. Seara a fost a lui Birdman, care a castigat la categoriile Cel mai bun film, regie, scenariu original si imagine. A fost doar partial o surpriza. Filmul lui Alejandro González Iñárritu castigase Globul de Aur pentru comedie/muzical (desi nu e nici una, nici alta), premiul Asociatiei Producatorilor Americani, iar autorul sau primise premiul Asociatiei Regizorilor Americani. Adversarul sau direct, Boyhood, luase Globul de Aur la categoria drama, Premiul BAFTA, respectiv Independent Spirit Award pentru Cel mai bun film, iar autorul sau, americanul Richard Linklater, primise si Premiul BAFTA pentru regie. Un parcurs relativ egal pentru doua filme realizate de pe pozitii diferite fata de cinema, unul cautand adevarul printre randuri, altul pretinzand ca il gaseste peste tot.
De cand ceremonia Oscarurilor se televizeaza, ea a devenit tot mai mult o tribuna politica. Dar anul asta parca a fost mai mult vorba de politica decat de filme. Atat de multa incat atunci cand cineva n-a fluturat pumnul si a facut o gluma mai de baieti (Sean Penn despre Iñárritu: „Cine i-a dat astuia green card-ul?“), toata lumea a sarit de fund in sus si, neintelegand ideea, imediat l-a taxat de rasist. Poate ca a fost atat de multa politica pentru ca se cam stia cine o sa castige. Era de asteptat ca Birdman sa ia la Cel mai bun film, Eddie Redmayne si Julianne Moore la roluri principale, J.K. Simmons si Patricia Arquette la roluri secundare, Emmanuel Lubezki (Birdman) la imagine (desi luase Oscarul si anul trecut, pentru Gravity), The Immitation Game: Jocul codurilor la scenariu adaptare. Daca au fost surprize, ele s-au referit la faptul ca premiul de regie nu s-a dus la Richard Linklater pentru Boyhood, ci tot la Iñárritu, si ca The Grand Budapest Hotel n-a fost premiat pentru scenariu original (cum s-a intamplat la premiile Sindicatului Scenaristilor Americani). Era de asteptat ca Leviathan de Andrei Zviaghintev sa ia Oscarul datorita curentului anti-rus existent acum in SUA, dar membrii Academiei Americane de Film si Televiziune l-au preferat pe Ida, filmul polonezului Pawel Pawlikowski fiind mai accesibil decat Leviathan (chiar daca nu si mai bun). Ida castigase, de altfel, cu o seara inainte, si premiul Independent Spirit la categoria Film similara.
Faptul ca Academia Americana de Film si Televiziune a dat cu premiile-n Birdman poate insemna ca membrii ei au dorit sa arate ca sunt nepartinitori si ca pot gusta un film anti-showbiz, basca il pot si premia. Asta nu face din Birdman un film mai bun decat e, ci consacra si mai mult lipsa de subtilitate a vremurilor in care traim, vremuri in care emfaza si gaunosenia sunt valorizate in defavoarea calitatii. Personal, mi-ar fi placut ca Oscarul pentru Cel mai bun film sa fie luat de The Grand Budapest Hotel, care mi s-a parut ca armonizeaza perfect forma cu fondul si aduce un omagiu sclipitor iluziei cinemaului), desi la regie l-as fi preferat pe Richard Linklater.
Dar asta e cultura oficiala. Pana una, alta premiile s-au dat, iar acum poporul toaca discursuri, rochii si filme, amestecand ate, scame si aprecieri critice de genul „filmul asta e bun pentru ca-mi place, iar celalalt e o porcarie pentru ca m-a plictisit“.
Oscarurile in premii
– Cel mai bun film: Omul Pasare sau Virtutea neasteptata a ignorantei/ Birdman (or the Unexpected Vertue of Ignorance)
– Regizor: Alejandro González Iñárritu (Omul Pasare)
– Actrita rol principal: Julianne Moore (Still Alice)
– Actor rol principal: Eddie Redmayne (Teoria intregului/ The Theory of Everything)
– Actrita rol secundar: Patricia Arquette (12 ani de copilarie/ Boyhood)
– Scenariu original: Omul Pasare sau Virtutea neasteptata a ignorantei
– Scenariu adaptare: The Imitation Game: Jocul codurilor/ The Imitation Game
– Imagine: Emmanuel Lubezki (Omul Pasare)
– Montaj: Tom Cross (Whiplash)
– Scenografie: Adam Stockhausen, Anna Pinock (The Grand Budapest Hotel)
– Costume: Milena Canonero (The GrandBudapest Hotel)
– Machiaj si coafura: Frances Hannon, Marc
Coulier (Hotelul Grand Budapest Hotel)
– Efecte vizuale: Paul J. Franklin, Andrew Lockley, Ian Hunter, Scott R. Fisher (Interstellar)
– Coloana sonora: Alexandre Desplat (Hotelul Grand Budapest/ The Grand Budapest Hotel)
– Melodie originala: Glory (Selma)
– Montaj sunet: Alan Robert Murray, Bub Asman (American Sniper)
– Mixaj sunet: Craig Mann, Ben Wilkins, Thomas Curley (Whiplash)
– Documentar lungmetraj: Citizenfour de Laura Poitras
– Documentar scurtmetraj: Crisis Hotline: Veterans Press 1 de Ellen Goosenberg Kent
– Animatie lungmetraj: Big Hero 6 de Don Hall, Chris Williams
– Animatie scurtmetraj: Feast de Patrick Osborne
– Scurtmetraj fictiune: The Phone Call de Matt Kirby
– Film strain: Ida de Pawel Pawlikowski (Polonia)